Petru Cimpoeșu, premiul național ”Ion Creangă”

Prozatorului Petru Cimpoeșu a câștigat Premiul naţional pentru proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, ediția 2023. Astfel, prozatorul de origine vasluiană se alătură unei întregi pleiade de laureați:  Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Eugen Uricaru, Dan Stanca, Gabriela Adameșteanu, Gheorghe Schwartz.

Laureatul din acest an, un prozator român de certă ţinută, „care s-a impus conştiinţei publice româneşti sau pe plan internaţional, cu lucrări de certă valoare şi ţinută artistică, unanim apreciate de critica literară şi de marele public”, aşa cum menţionează regulamentul, a fost ales prin vot secret dintr-o listă preliminară de nominalizări, care i-a mai inclus, în ordine alfabetică pe: Ştefan Agopian, Val Butnaru, Radu Cosașu, Nichita Danilov, Gellu Dorian, Emilian Marcu, Bujor Nedelcovici, Lucian Strochi și Varujan Vosganian.

Petru Cimpoeșu s-a născut în ziua de 20 ianuarie 1952, la Vaslui. A absolvit, în 1971, liceul local, apoi Institutul de Petrol și Gaze, obținând diploma de inginer (1976). A activat în domeniul profesiei sale, la Bacău. În timpul liber, are preocupări literare, scriind și coordonând activitatea cenaclurilor din Moinești și Bacău. În 1983, debutează în revista băcăuană „Ateneu”, cu proză scurtă. Cea dintâi carte, „Amintiri din provincie”, apare tot în 1983. Colaborează în presă, la „Tribuna”, „Steagul roşu”, „Familia”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Caiete botoșănene”, „Contrapunct”,  „Arc”, „Aurora”, „Cronica”, „Tomis”, „Monitorul”, „România liberă”, Suplimentul literar-artistic al „Scânteii”.

Volumul de debut, „Amintiri din provincie”, (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din laşi), grupează mici nuvele și povestiri în care viața cotidiană, așa-zis cenuşie, din diferite medii este observată din unghiul din care îi poate fi dezvăluită doza de pasiune, de fantastic, de „absurd”, de inexplicabil pe care o comportă. Dintre însuşirile comune ale textelor din acest prim volum de proză scurtă sale este de semnalat prezența unei „poante” de umor de bună calitate. Primul roman al lui Petru Cimpoeșu, „Firesc” (1985, Premiul Uniunii Tineretului Comunist), e compus din două părţi cu statut diferit (sub raport naratologic): un jurnal (jurnal de o zi, de fapt confesiunea retrospectivă a unui personaj, tânăra ingineră petrolistă Iunia Poenaru) şi un text cu narator impersonal, scris la persoana a treia, în care Iunia Poenaru e doar unul dintre personaje. Petru Cimpoeșu a dat, prin „Povestea Marelui Brigand” (2000), unul dintre solidele romane postmoderne din literatura noastră. Asemănarea lui relativă cu romanul parabolic şi utopic îi ascunde în parte această identitate rară, totuşi depistabilă: nu vehiculează o alegorie univocă, nu se sprijină şi nici nu încearcă să acrediteze vreo „Mare Naraţiune Totalizatoare şi Raţionalizată”, de genul acelora considerate caracteristice pentru modernism. „Povestea Marelui Brigand” este un roman antirealist, elaborat cu instrumentar, recuzită şi tehnică de aparenţă „realistă”, puse în operă cu virtuozitate. „Somon Iiftnicul” (2001, Premiul Uniunii Scriitorilor) este un „roman al perioadei de tranziţie (anii ‘90 ai secolului al XX-lea), prezentând o largă deschidere spre cele mai acute probleme ale actualităţii.