Ovidiu Iuliu Moldovan (n. 1 ianuarie 1942-d. 12 martie 2008) – marele singuratic al teatrului românesc

Destinul său a fost puternic marcat de drama tatălui care a fost luat prizonier în razboi și ucis de luptătorii lui Miklos Horthy.
Din respect și iubire pentru memoria părintelui său și-a luat prenumele „Iuliu”.
Familia sa visa ca el să devină medic, însă, în ultimul an de liceu are loc o întâlnire care îi hotărăşte destinul. A văzut spectacolul ”Domnişoara Nastasia” de 20 de ori. Atunci a hotărât să fie actor.

Ovidiu Iuliu Moldovan absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1964 , la clasa profesorilor Marțian Pop și Octavian Cotescu.

Bărbat frumos, talentat, sensibil și totuși nu a fost căsătorit niciodată. Până la sfârșitul vieții, a trăit ca singuratic și trist.

Dealtfel, viața sa a fost marcată și de moartea mamei sale, survenită în 1995.
După această nouă încercare a vieții, marele artist s-a închis în el și s-a retras din viața publică, refuzând să mai joace roluri în filme, jucând doar în spectacole de teatru și recitaluri de poezie. Era atât de introvertit încât nici măcar fratele său vitreg-după mamă, Mircea Moldovan , nu a știut cât de grav bolnav era, știind doar ca suferă de diabet.Ovidiu Iuliu Moldovan a fost o voce, un artist deplin, dar în ciuda sobrietății sale, a fost un om extrem de sensibil, colegii de la Teatrul Național amintindu-şi că la cutremurul din 1977, împreună cu Ion Caramitru, l-a căutat timp de o săptămână pe Toma Caragiu sub dărâmături.
Artistul a jucat, de-a lungul vieții, în peste 40 de filme.Pentru întreaga activitate , regretatul actor, a fost distins cu Premiul Uniter în anul 2004 , iar fostul președinte al României i-a oferit post-mortem Ordinul „Steaua Romaniei” , în grad de cavaler , pe 15 martie 2008 .Actorul a murit două luni mai tâziu, pe 12 martie 2008, la vârsta de doar 66 de ani, din cauza unui stop cardio-respirator.
Își doarme somnul de veci pe Aleea Actorilor , din Cimitirul Bellu.