Octavian Paler , scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român

Octavian Paler, (2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș – 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, eseist, editorialist și om politic român.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Octavian_Paler#/media/File:Octavian_Paler_in_1982.png

Născut în satul Lisa, într-o familie de țărani înstăriți, Octavian Paler a fost fiul lui Alexandru și al Anei Paler. A urmat școala primară în satul natal, iar în 1937 a fost admis bursier la prestigiosul Colegiu „Spiru Haret” din București. În vara anului 1944, în urma unui conflict cu directorul școlii – unchiul său, George Șerban – a fost nevoit să se transfere la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș, unde a absolvit clasa a VIII-a, secția literară, remarcându-se la filosofie, latină și limba greacă veche.

După absolvirea liceului, în 1945, cu mențiunea „promovat cu laudă”, a susținut bacalaureatul la Sibiu și a fost admis simultan la Facultatea de Litere și Filosofie și la Facultatea de Drept din București.

Deși Tudor Vianu l-a recomandat pentru un post de asistent universitar, Paler a ales să intre în presă și s-a angajat la Radiodifuziunea Română, unde a lucrat între 1949 și 1961 ca redactor de programe culturale. În 1964 a fost trimis pentru scurt timp ca corespondent Agerpres la Roma.

A decedat la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator, și a fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Sfânta Vineri din București.

Activitate politică (în perioada regimului comunist)

• 1965–1970: Vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune

• 1970–1983: Redactor-șef al cotidianului România liberă

• 1974–1979: Membru supleant al Comitetului Central al PCR

• 1976: Președinte al Consiliului Ziariștilor

• 1980–1985: Deputat în Marea Adunare Națională, ales în județul Vaslui

În ciuda funcțiilor deținute, Octavian Paler a fost, în timp, marginalizat și persecutat de Securitate pentru convingerile sale pro-occidentale și pentru criticile față de regimul Ceaușescu. A fost supus domiciliului forțat și i s-au interzis activități culturale.

După Revoluția din 1989, a fost unul dintre fondatorii Grupului de Dialog Social, alături de Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu. A devenit un important editorialist la România liberă, apoi la Cotidianul și Ziua, remarcându-se prin pozițiile ferme și critice față de clasa politică postdecembristă. A participat frecvent la emisiuni de televiziune, devenind o voce influentă în spațiul public.

În ultimii ani ai vieții, Octavian Paler a realizat și un film documentar dedicat satului său natal, Lisa.

Activitate literară – volume publicate (selectiv):

• Umbra cuvintelor (1970)

• Drumuri prin memorie I – Egipt, Grecia (1972); II – Italia (1974)

• Mitologii subiective (1975)

• Apărarea lui Galilei (1978) – Premiul Academiei Române

• Scrisori imaginare (1979)

• Caminante (1980) – Premiul Uniunii Scriitorilor

• Viața pe un peron (1981) – una dintre cele mai apreciate opere ale sale

• Polemici cordiale (1983)

• Un om norocos (1984)

• Viața ca o coridă (1987)

• Don Quijote în Est (1993)

• Rugați-vă să nu vă crească aripi (1994, reeditat în 2010)

• Autoportret într-o oglindă spartă (2004)

• Calomnii mitologice (2007)

• Poeme (2008, postum)

În 2008, Editura Polirom a lansat Seria de autor „Octavian Paler”.

Traduceri importante:

• Viața pe un peron – tradus în germană, cehă

• Polemici cordiale – tradus în franceză

Premii și distincții:

• Premiul Uniunii Scriitorilor (1972, 1980)

• Premiul Academiei Române (1978)

• Premiul Opera Omnia al USR (2005)

• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a IV-a (1971)

• Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler (2003).

In memoriam:

• O stradă din Făgăraș poartă numele Octavian Paler

• Școala din satul Lisa, locul natal al scriitorului, îi poartă numele

• Biblioteca Municipală din Făgăraș a fost redenumită în onoarea sa