„Oameni care au fost”. Nicoale Teclu, inginer chimist și academician  
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Chimia este mama industriei într-o ţară ca aceasta, cu resurse atât de bogate, trebuie să fie un focar pentru ridicarea bunei stări materiale, printr-o activitate cât mai extinsă industrial”.- Nicolae Teclu,1880, într-un discurs la Academia Română

Stimați cititori, așa cum știți deja, în fiecare miercuri, aici, la „Jurnal de Brașov”, sub titlul „Oameni care au fost”, vă invit să mai aflăm câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre, fie ei din Brașov și împrejurimi, fie de pe tot cuprinsul țării și din toate timpurile. Astăzi, mi-am propus să vi-l aduc în atenție, în câteva rânduri, pe Nicoale Teclu. Acesta a devenit celebru în toată lumea prin cele 60 de descoperiri şi peste 50 de lucrări originale din domeniul chimiei. Nicolae Teclu a inventat, în 1900, becul de laborator, cu reglare a curentului de aer şi gaz, bec de gaz cu regulator, care-i poartă numele. Nicolae Teclu (1839-1916) este unul dintre primii ingineri români, recunoscut în Europa ca cercetător şi practicant al chimiei. Prin activitatea sa, Nicolae Teclu a susţinut promovarea ştiinţelor, în special, a chimiei şi a industriei chimice. Fiind un susţinător tenace al ideii de eliberare națională a românilor din Transilvania şi un ambasador neobosit al ştiinţei, Nicolae Teclu a fost primit în Academia Română în anul 1879. Pentru contribuţiile sale în ştiință şi ale aplicațiilor în domeniul chimie, în prezent, Academia Română organizează la Secţia de ştiinţe chimice premiul Nicolae Teclu.

Nicolae Teclu a fost un reputat chimist, având cercetări privind arderea, gazele și tehnologia hârtiei, membru al Academiei Române. Nicolae Teclu s-a născut la Braşov, la 18 octombrie 1839, tot aici urmând studiile liceale pe care le-a terminat la Viena. S-a stins din viață departe de locurile natale în vara lui 1916, în timpul primului război mondial, la Viena, unde, de altfel, și-a desfășurat cea mai mare parte a activității sale profesionale. A urmat, la Braşov, şcoala primară românească şi liceul săsesc cursul inferior, pe care îl termină la Viena.Tot la Viena, și-a continuat studiile la Institutul Politehnic, unde a studiat chimia generală şi apoi chimia analitică. Ulterior, urmează Academia de Arte Frumoase de la München, secţia Arhitectură, studii pe care le finalizează la Academia de Arte Frumoase din Berlin. Dornic să își pună în valoare cunoștințele dobândite, Nicolae Teclu se întoarce în ţară în anul 1864, dar nu găseşte terenul prielnic de afirmare, deoarece activitatea arhitecţilor încă nu era recunoscută de autorități la justa sa valoare. Pentru doi ani, între anii 1864-1868, predă gimnastica rațională la Gimnaziul Român din Brașov, adică la la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov, cum se numeşte azi instituţia de învăţământ. În 1868, se întoarce la Viena şi se înscrie la Universitate pentru a studia chimia generală şi la Politehnică pentru cursurile de tehnologie chimică. În numai doi ani își ia licența în chimie. Face o nouă încercare şi vine în ţară cu scopul întemeierii unei fabrici de hârtie, dar, negăsind sprijin şi capitalul necesar, se reîntoarce la Viena în anul1869.

Nicolae Teclu își începe activitatea ca asistent al profesorului său, dr. Ludwig, iar din 1871, activează ca profesor de chimie generală și chimie analitică, provizoriu până în 1880, când obţine definitivatul la Academia de Comerț din Viena, apoi devine docent la Academia de Arte Frumoase, la Catedra de Chimia culorilor. Mai târziu, de aici demisionează şi lucrează din postura de chimist la Atelierul de bancnote al Monetăriei statului austriac şi al Imprimeriei imperiale. După aproape patruzeci de ani de profesorat, în 1910, Nicolae Teclu se pensionează de la Academia de Comerț, lăsând în urma sa numeroase aparate și dispozitive create pentru laboratoarele de chimie. Savantul brașovean a avut preocupări ştiinţifice multiple, legate de: fabricarea hârtiei, analiza chimică a unui meteorit căzut în India, pigmenții și uleiurile folosite la fabricarea vopselelor, arderea gazelor, determinarea cantităților de gaze pentru obţinerea ozonului și dioxidului de carbon, explozia unor amestecuri gazoase, a cercetat electricitatea atmosferică, a conceput o nouă metodă de încleiere a hârtiei. Profesor şi mai ales, cercetător, Nicolae Teclu s-a ocupat cu pasiune de problemele ştiinţifice, publicând în diferite reviste peste 60 de studii. Pentru meritele sale, în anul 1878, Nicolae Teclu este primit ca membru în Academia Române. Este unul dintre fondatorii Secției științifice, alături de P. Poni, I. Ghica, G. Ștefănescu, Em. Bacaloglu şi D. Brânzdă.

Nicolae Teclu face primele sale cercetări încă din timpul studenției, asupra silicaților, urmate apoi de analiza compoziției chimice a unui meteorit căzut în zona Assam din India, analizele sale fiind foarte apropiate ca rezultat de cele ale lui Gustav Tschermark, un reputat cercetător. Cercetările legate de combustia materialelor și gazelor îl fac cunoscut în lume, în anul 1900, prin inventarea arzătorului cu mecanism care reglează cantitatea de aer și de gaz, având tubul în formă conică. Tipul de arzător propus de Nicolae Teclu era superior, la acea vreme, becului Bunsen din punct de vedere al eficienței arderii unui amestec de gaze, datorită proporțíilor optime de gaze, atingându-se temperaturi mari ale flăcării. În timp și becului Bunsen i s-au adus îmbunătățiri existând în prezent modele cu robineți multipli. Ceea ce pune în evidență Nicolae Teclu este faptul că din punct de vedere al procesului de combustie nu există diferențe între gazul de combustie și gazul carburant, adică între gazul care arde și cel care întreține arderea. În domeniul gazelor, Nicole Teclu inventează alte noi dispozitive şi instrumente. Cunoscut fiind că ozonul se eliberează în natură după ploi cu descărcări electrice, Teclu propune un dispozitiv de preparat ozon care funcționa pe baza descărcărilor luminoase sau obscure, produse cu ajutorul unei surse de curent electric. Detectarea gazului metan era o necesitate, având în vedere că acest gaz este inodor şi explozibil în concentrații mari în amestec cu aerul. In mine, alături de cărbuni în subteran erau prezente „pungi” de gaz metan care în amestec cu aerul formau „gazul grizu”, gaz care provoca explozii și implicit multe pierderi de vieți omenești. NicolaeTeclu propune, drept consecință a acestei nevoi, aparatul de detectat gazul metan, de largă utilitate. În 1898, Teclu inventează un alt dispozitiv foarte util în chimia analitică în determinarea transparenței substanțelor, folosit astfel ca fotometru. Acest dispozitiv era alcătuit dintr-un radiometru Crookes modificat, conectat la un electromagnet și o sursă de lumină cu incandescență. Voi enumera şi alte câteva dispozitive utile inventate de Nicolae Teclu, precum:

–  aparatul care fabrica dioxidul de carbon solid (sau gheața carbonică), folosit ca agent de răcire;

– aparatul pentru sinteza și descompunerea apei;

– aparatul pentru înregistrarea exploziilor și pentru determinarea compoziției aerului din mină cu scopul evitării exploziilor de gaze;

– generatoare de gaze pentru presiuni mari;

– aparate pentru preparea amestecului detonant;

– multe alte aparate didactice.

Din păcate, în urma puternicului cutremur din anul1940, o mare parte din aparatele realizate de Nicolae Teclu și aduse la București în anul1906 cu ocazia expoziției jubiliare, au fost distruse. Azi mai pot fi văzute doar câteva din ele și anume aparatul pentru detectarea metanului și aparatul pentru prepararea ozonului care sunt expuse la Universitatea București. Preocupat de tehnologia de fabricare a hârtiei, Nicolae Teclu propune multiple îmbunătăţiri. Astfel, în 1889, publică un studiu privind determinarea puterii de lipire a cleiului, iar în 1901, propune o nouă metodă de determinare a gradului de încleiere a hârtiei în Dingler`s Polytechn. Journal din Stuttgart. Determină conținutul de fibre lemnoase din hârtie și concepe aparate pentru determinarea rezistenței hârtiei și grosimii acesteia. Nicolae Teclu face numeroase studii legate de citirea documentelor, după ce acestea au suferit modificări prin carbonizare. Astfel în 1910, în lucrarea publicată în „Archiv fur Kriminal-anthropologie und Kriminalistik” se referă la descifrarea semnelor pe hârtiile arse sau carbonizate. Însemnătatea descoperirilor era deosebit de importantă, deoarece aceste descoperiri ale sale au condus la soluționarea unor cazuri prezentate în presă precum un incendiu din Anvers, unde statul austriac ar fi fost pagubit cu o sumă foarte mare dacă nu ar fi fost savantul român care să demonstreze existența acțiunilor sale, sau cazuri criminalistice celebre în epocă, unde pentru aflarea adevărului, s-a apelat la expertiza chimistului român care a descoperit conținutul înscrisurilor care au constituit mobilul crimelor. În timp ce preda la Academia de Arte Frumoase, Teclu a fost atras de originea culorilor (practic a vopselelor). Astfel, acesta a făcut o corelaţie între culori şi lumina solară spunând că „totul este colorat în jurul nostru”.În natură, se întâlnesc mai multe culori dintre care unele se pot prepara și sintetic. Unele se utilizează pentru colorarea unor corpuri, numite pigmenți. Prin influența unor factori fizici sau chimici asupra pigmenților, aceștia pot să-şi modifice sau nu culoarea. Astfel, Nicolae Teclu face cercetări asupra pigmenţilor minerali şi a uleiurilor folosite în pictură. Există dovezi care atestă că marele chimist a avut și preocupări legate de aparatele de zbor dar, din lipsă de finanțare, aceste idei au fost doar consemnate, fără a putea să dea curs unor dezvoltări ulterioare. Cercetările lui Nicolae Teclu s-au îndreptat şi spre un alt domeniu care, în acea perioadă, constituia o preocupare şi o atracţie deosebită pentru oamenii de ştiinţă: electricitatea şi magnetismul. Perioada în care a activat Nicolae Teclu este caracterizată de importante descoperiri în aproape toate ramurile științei. Astfel în domeniul electricității se dezvoltă teoria electromagnetismului, sunt concepute şi optimizate mașinile de curent alternativ și implicit instrumentele de măsură, se fac cercetări în domeniul transmiterii energiei fără fir, apar aparate precum telegraful fără fir, telefonul şi apoi radioul. Preocupat permanent de noile descoperiri, Nicolae Teclu efectuează studii legate de posibilitatea utilizării busolei în prevederea cutremurelor. În data de 27 mai 1913, în cadrul comunicărilor științifice ale Academiei Române Nicolae Teclu prezintă lucrarea cu titlul „Studien über Atmosphärishe Electrizitat”, care este tipărită și în „Bulletin de la Section Scientifique de l’Academie Roumaine”. Revine asupra acestui subiect în anul1914 şi se referă la unele aplicații care ar putea folosi la prognozarea cutremurelor prin monitorizarea modificărilor atmosferice. Abia în anii 1950-1960, au fost propuse modele noi legate de factorii care influențează semnificativ deviaţiile acului magnetic al busolei, iar aparatele folosite au primit numele de magnetometre, instrumente pe care Teclu le-a „prefațat”. Practic, doar după cel de-al doilea război mondial, s-au putut perfecționa magnetometrele prin dezvoltarea de modele adecvate capabile să ofere răspuns la influența câmpului magnetic terestru și a variației undelor seismice asupra indicațiilor acestora.

În anul1878, Nicolae Teclu devine membru al Academiei Române. La ședința de primire în Academie, Nicolae Teclu susţine un discurs amplu despre relațiile dintre chimia organică și cea anorganică previzionând perspectivele dezvoltării industriei chimice în lume şi în România. În discursul său, este subliniată necesitatea dezvoltării cunoştinţelor din domeniul chimiei în România unde această știință nu era dezvoltată la nivelul altor ţări precum Rusia, Franța, Suedia, Anglia sau Germania, țări unde s-au realizat mari progrese care au dus la recunoașterea chimiei ca știință exactă. Mare patriot, Nicolae Teclu afirma atunci, printre altele: „Chimia este însă și mai mult, ea e mama industriei și într-o țară ca aceasta cu resurse atât de bogate, trebuie să fie un focular pentru ridicarea bunei stări materiale, printr-o activitate cât mai strânsă industrială….Chimia trebuie cât mai curând, împământenită”. Practic, brașoveanul Nicolae Teclu este unul dintre primii chimişti români care s-au făcut cunoscuţi la nivel internaţional, având o contribuţie substanţială la dezvoltarea chimiei.

Nicolae Teclu a contribuit la dezvoltarea chimiei românești și mondiale prin invențiile și cercetările sale care își găsesc aplicabilitea și în zilele noastre. Pentru meritele sale, în fiecare an, Academia Română decernează premiul de excelenţă pentru chimie purtând numele marelui chimist român Nicolae Teclu. Pe lângă cercetările şi invenţiile sale în domeniul chimiei, Nicolae Teclu a avut preocupări şi în alte domenii, cum este cel al electricităţii şi magnetismului. Cu toate că nu a reușit, prin numeroasele sale experimente, să stabilească o corelație între deviațiile acului magnetic al busolei și factorii atmosferici, trebuie remarcată tenacitatea şi onestitatea de care a dat dovadă marele savant în aceast studiu. Chiar dacă activitatea științifică și-a desfășurat-o în afara țării, Nicolae Teclu rămâne un mare patriot care a încercat din răsputeri să impulsioneze dezvoltarea chimiei şi industriei chimice românești.

Vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

Dinu C. Giurescu, „Dicționar biografic de istorie a României”, București: Editura Meronia, 2008

Teclu N., Contribuții la caracteristica flăcării, Academia Română, Extras din analele Academiei Române, Seria II, Tom. XXXV, No. 20, Memoriile secțiunii Științifice, Librăriile SOCEC &Comp, și C. Sfetea, București, 1913

Văireanu D.I., Nicolae Teclu – artistul chimiilor și chimistul artelor, Revista de cultură, Țara Bârsei, 2016, Brașov

http://www.mnt-leonida.ro/08GaleriaPersonalitatilor/NicolaeTeclu.html

http://www.mandrusafiiroman.ro/nicolae-teclu/

https://www.agir.ro/buletine/3068.pdf

https://www.agerpres.ro/documentare/2019/08/01/romani-celebri-chimistul-si-academicianul-nicolae-teclu–349631?fbclid=IwAR2p5trJt71Iq4HPRfMNGacLZVzB4cnQTJ_Y0cPq28MM3HuLRiIitGctFhc

https://www.icr.ro/pagini/octombrie-nicolae-teclu

https://historia.ro/sectiune/portret/va-mai-amintiti-de-becul-teclu-povestea-580769.html

Chimistul român Nicolae Teclu – inventatorul becului de gaz Teclu existent în orice laborator din lume

https://casasfatului.ro/2021/12/16/nicolae-teclu-brasoveanul-care-a-inventat-becul-de-laborator/

Nicolae Teclu – unul dintre cei mai renumiţi chimişti români

https://www.scribd.com/document/488092228/NICOLAE-TECLU

https://www.facebook.com/Acad.Ro.Fil.Cj/photos/a.1256404537709725/1357792614237583/?type=1&theater