Iosif Hodoș, istoric și om politic român, avocat, publicist

Iosif Hodoș (Hodoșiu) (n. 20 octombrie 1829, Bandu de Câmpie, Mureș – d. 28 noiembrie/9 decembrie 1880, Sibiu) a fost un istoric și om politic român, avocat, publicist, membru fondator (1866) al Academiei Române. A fost unul dintre fruntașii mișcării naționale a românilor transilvăneni.

A fost căsătorit cu Ana Balint, fiica lui Simion Balint (n. 1810 – d. 1880), descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică (Țara Lăpușului), prefect al Legiunii Arieșului și revoluționar român alături de Avram Iancu. A avut trei fii: Enea, Alexandru și Nerva.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Hodo%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Iosif_Hodos_(cropped).jpg

Iosif Hodoș s-a născut pe 20 octombrie 1829, în satul Bandu de Câmpie, județul Mureș, în apropiere de Târgu Mureș. Tatăl său, Vasile Hodoșiu, era preot, iar mama sa, Teodora Tell, provenea dintr-o familie cu tradiție intelectuală. Iosif s-a căsătorit cu Ana Balint, fiica preotului și prefectului pașoptist Simion Balint din Roșia Montană, și au avut împreună doi fii: Enea și Nerva.

Și-a început studiile la Târgu Mureș, continuându-le la Blaj, unde a studiat filosofia sub îndrumarea lui Simion Bărnuțiu. După un proces politic, a plecat să studieze dreptul la Cluj. Revoluția de la 1848 l-a găsit student la Cluj, implicându-se activ în evenimentele revoluționare, inclusiv ca luptător. A fost secretar la Adunarea Națională de la Blaj din 15 mai 1848 și a deținut temporar funcțiile de viceprefect și prefect al legiunii Clujului. După invazia trupelor lui Bem, s-a refugiat în Bucovina, apoi în Moldova, unde a fost prins de ruși și închis pentru scurt timp.

După revoluție, Iosif Hodoș și-a continuat studiile la Viena, iar în 1852 s-a înscris la Universitatea din Padova, unde și-a obținut doctoratul în drept pe 10 ianuarie 1854. Revenit în țară, a practicat avocatura la Sibiu.

În 1861, a fost numit subprefect al Zărandului și a activat intens în această funcție. În 1863, a devenit deputat în dieta de la Sibiu și a contribuit la înființarea „Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA), a „Societății pentru fondarea unui teatru” și a liceului românesc din Brad. A participat la fondarea Societății Academice Române în 1866, care ulterior a devenit Academia Română. Între 1876 și 1880, a fost referent școlar la Consistoriul din Sibiu, promovând limba română în școli și administrație.

Ca publicist, a scris numeroase articole și a realizat studii de drept, inclusiv „Românii și constituția Transilvaniei”, publicată la Pesta în 1871. Din însărcinarea Academiei Române, a tradus și publicat operele lui Dimitrie Cantemir, precum Descriptio Moldaviae și Istoria imperiului otoman.

Iosif Hodoș a fost tatăl scriitorului Enea Hodoș și al publicistului Nerva Hodoș.

Bibliografie

• Enciclopedia Minerva, Cluj, 1929
• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, București, 1999
• Rusu, Dorina N., Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iosif_Hodo%C5%9F