Ion Ioanid, memorialist român, disident, crainic și redactor

Ion Ioanid (născut pe 26 martie 1926 în România – decedat pe 12 octombrie 2003 în München, Germania) a fost un memorialist, disident, crainic și redactor al postului de radio „Europa Liberă”.
Ion Ioanid s-a născut în comuna Ilovăț, județul Mehedinți, într-o familie cu o tradiție notabilă. Tatăl său, Tilică Ioanid, a fost boier și ministru, iar în 1940 a decedat. Naș i-a fost Octavian Goga, prieten apropiat al tatălui său. Ion Ioanid a început liceul la București, la Liceul Sfântul Sava, și și-a încheiat studiile la „Spiru Haret”. Bacalaureatul l-a susținut în 1944, alături de colegii din Turnu Severin, într-o locație provizorie din cauza bombardamentelor. După invazia sovietică din același an, ajunge cu întârziere în București și pierde termenul de înscriere la facultate. Se înscrie la Facultatea de Drept, dar în anul al treilea este exmatriculat din cauza „originii sociale nesănătoase”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ioanid#/media/Fișier:Ion_Ioanid_001.jpg

În 1949, Ion Ioanid este arestat și anchetat pentru o presupusă activitate de spionaj, dar este eliberat rapid din lipsă de dovezi. În 1952, însă, este arestat din nou și condamnat la 20 de ani de muncă forțată. După o perioadă în închisorile Jilava și Oradea, este trimis la mina de plumb de la Cavnic. În 1953, reușește să evadeze împreună cu alți deținuți, dar este prins din nou după câteva luni și se întoarce în temniță.
Ion Ioanid este eliberat în 1964, odată cu amnistia generală a deținuților politici. În 1969, reușește să emigreze în Republica Federală Germania, unde primește azil politic. După un început modest ca muncitor necalificat, este angajat de postul de radio „Europa Liberă”, unde, timp de aproximativ 24 de ani, a vorbit românilor din țară, aducându-le informații și speranță.

După 1989, a publicat lucrarea sa de referință, Închisoarea noastră cea de toate zilele, o frescă monumentală a vieții din închisorile comuniste, comparabilă cu lucrările lui Aleksandr Soljenițîn. Prima ediție a cărții, apărută în 5 volume la Editura Albatros, a fost urmată de o a doua ediție în trei volume la Humanitas. Cartea a fost apreciată atât de critici literari, cât și de istorici și psihologi, fiind un document cutremurător despre regimul comunist din România.

Ion Ioanid a decedat la 12 octombrie 2003, la München, departe de țara pentru care a suferit. Moștenirea sa literară, în special Închisoarea noastră cea de toate zilele, rămâne o lucrare esențială pentru înțelegerea regimului comunist din România și a suferințelor celor care au trăit în acele vremuri.

Cărți publicate
Închisoarea noastră cea de toate zilele

• Volumul 1 (anii 1949, 1952-1954), Editura Albatros, 1991
• Volumul 2 (anii 1953-1955), Editura Albatros, 1991.