Alexandru Întorsureanu, operator și director de imagine de film, profesor și inovator român

Alexandru (Sandu) Întorsureanu (n. 28 martie 1932, comuna Vaideeni, județul Vâlcea – d. 2004) a fost un operator și director de imagine de film, profesor și inovator al tehnicilor de filmare. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, iar ca student a colaborat la realizarea filmelor studențești Necazurile unui om de treabă (scurtmetraj regizat de Olguța Zissu) și Cordovanii (film cu care și-a susținut examenul de stat).

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://aarc.ro/personalitate/view/alexandru-intorsureanu

Întorsureanu a învățat meseria de operator cinematograf de la Victor Iliu și Ovidiu Gologan, debutând ca operator-șef în filmul Viața nu iartă (1960), regizat de Iulian Mihu și Manole Marcus. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu Gheorghe Fischer, cu care a inventat procedeul Graphys Color, folosit pentru prima dată în filmul Felix și Otilia (1972). Acest procedeu de prelucrare a peliculei color cu efecte artistice speciale a avut un impact semnificativ asupra filmului românesc, iar omologarea sa a fost realizată cu aportul tehnicienilor Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan.

Încă din primii ani ai activității sale, Alexandru Întorsureanu a devenit profesor asociat la catedra de Arta operatorului de film și TV din cadrul IATC, predând timp de mai mulți ani. Începând cu anii 1990, a predat la Facultatea de Arte a Universității Hyperion, contribuind la formarea a sute de operatori de imagine.

A murit în anul 2004, lăsând în urma sa o moștenire impresionantă în cinematografia românească. Criticul de film Călin Căliman, care i-a dedicat un capitol în volumul Cinci artiști ai imaginii cinematografice (2009), îl considera un „stilist inconfundabil, colorist de o rară delicatețe”.

Filmografie
Operator de imagine

• Viața nu iartă (1959) – împreună cu George Cornea și Gheorghe Fischer
• Nu vreau să mă însor (1961) – împreună cu George Cornea
• Poveste sentimentală (1961) – împreună cu Gheorghe Herschdorfer
• A fost prietenul meu (1962)
• Cartierul veseliei (1965)
• Zodia Fecioarei (1967)
• Împușcături pe portativ (1967)
• Neînfricații (serial TV nedifuzat, 1969) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Canarul și viscolul (1970)
• Felix și Otilia (1972) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Trecătoarele iubiri (1974) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Alexandra și infernul (1975) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Operațiunea Monstrul (1976) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Marele singuratic (1977) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Am fost șaisprezece (1980) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Liniștea din adâncuri (1982) – împreună cu Gheorghe Fischer
• Ca-n filme (1984)
• Mitică Popescu (1984) – împreună cu Liviu Pojoni
• Figuranții (1987) – împreună cu Sorin Ilieșiu
• Hanul dintre dealuri (1988) – împreună cu Nicu Stan și Mihai Truică
• O vară cu Mara (1989)
• Flăcăul cu o singură bretea (1990)
• Dublu extaz (1998)

Premii și distincții
Pentru activitatea sa remarcabilă în domeniul cinematografic, Alexandru Întorsureanu a primit numeroase premii din partea Asociației Cineaștilor din România (ACIN):

• Premiul pentru imagine (1972) – pentru filmul Felix și Otilia (împreună cu Gheorghe Fischer)
• Premiul pentru inovație în tehnica cinematografică (1972) – pentru procedeul Graphys Color (împreună cu Gheorghe Fischer, Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan)
• Premiul pentru întreaga activitate (1991)

De asemenea, filmele Trecătoarele iubiri (1974) și Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) au obținut Marele Premiu al Asociației Cineaștilor din România.

Decorații

• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) – pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, cu ocazia Zilei Naționale a României.