Ioan Zaicu, pictor român

Ioan Zaicu s-a născut pe 14 septembrie 1868 în satul Fizeș, județul Caraș-Severin, într-o familie de țărani. A urmat școala în comuna natală, unde a fost remarcat de învățătorul său. Acesta l-a trimis ca ucenic la atelierul pictorului Filip Matei din Bocșa, unde a învățat meseria de pictor și zugrav de biserici. Talentele sale au fost observate de avocatul Coriolan Brediceanu, care i-a obținut o bursă de studii din partea Fundației Gojdu. Cu ajutorul acestei burse, Zaicu s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Viena, unde a studiat timp de patru ani, între 1892 și 1896, aprofundându-și cunoștințele în domeniul artei și perfecționându-și abilitățile de desen.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Zaicu#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Zaicu.jpg

După absolvire, s-a întors acasă, iar în 1897 a primit prima sa lucrare importantă, pictarea bisericii din Nădlac. Inițial s-a stabilit la Jimbolia, unde și-a deschis un atelier de pictură. În 1911 s-a mutat la Timișoara pentru a picta biserica din cartierul Timișoara-Fabric, lucrare care avea să fie și ultima sa realizare, întrucât s-a îmbolnăvit de rinichi și a murit în martie 1914, la vârsta de 46 de ani.

Pe parcursul carierei sale, a pictat numeroase biserici, printre care cele din Nădlac, Cerneteaz, Sânnicolau Mare, Fazecaș-Vărșand (Ungaria), Borlova, Feni, Ilada și Cenadul Unguresc. Portretele sale, realizate în stil realist, sunt deosebit de apreciate. Printre cele mai importante lucrări se numără: „Fierar odihnindu-se”, „Portret de bărbat”, „Portret de bătrân”, „Portret de bătrân evreu spaniol”, „Portretul unei tinere în roz”, „Portret de femeie cu rochie albastră”, „Portretul unui lăutar țigan” și „Pelerinii”.

Bibliografie

• Luchescu, Gheorghe, Din galeria personalităților timișene, Editura „Dacia Europa Nova”, 1996.