Ana Ipătescu, eroină a Revoluției de la 1848 din Țara Românească

Ana Ipătescu (n. 1805, București, Țara Românească – d. 13 martie 1875, București, România) a fost o eroină remarcabilă a Revoluției din 1848 din Țara Românească.

Ana s-a născut în București, în mahalaua Olarilor, într-o familie de negustori. Tatăl său, Atanasie Ghiulerasă, era dregător domnesc și comandant în cavaleria ușoară, fiind totodată proprietar de cafenea și comerciant de succes. Deși mama vitregă i-a interzis să învețe, Ana a reușit să beneficieze de o educație destul de bună, urmând cursurile Școlii Normale din București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Ip%C4%83tescu#/media/Fi%C8%99ier:Ipatescu_stamp.jpeg

În 1828, Ana s-a căsătorit cu arendașul Ivancea Dimitrie, cunoscut sub numele de „Ulieru”, însă s-au separat în 1831, anul în care a murit și tatăl ei. În urma unor circumstanțe dificile, s-a recăsătorit cu Nicolae Ipătescu, un bărbat provenind dintr-o familie de revoluționari pașoptiști. Ana a fost prima femeie despre care există informații clare privind implicarea sa activă în mișcarea revoluționară din 1848.

Datorită poziției soțului ei ca funcționar în Departamentul Vistieriilor, Ana a avut acces la cercurile secrete ale mișcării revoluționare, participând la întâlniri ale societății Frăția, unde a cunoscut figuri importante care aveau să conducă guvernul revoluționar după izbucnirea revoluției la 9 iunie 1848. În 19 iunie 1848, în urma unei lovituri contrarevoluționare organizate de col. I. Odobescu și I. Solomon, guvernul revoluționar a fost arestat, iar mulțimea s-a retras temporar. În acel moment de disperare, Ana Ipătescu a pătruns în fruntea mulțimii cu două pistoale în mână și a strigat: „Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!” (Allgemeine Osterreichische Zeitung, 20 iunie 1848). A încercat să lupte cu curaj împotriva militarilor și a fost rănită în piept, dar a supraviețuit.

Astfel, Ana Ipătescu a jucat un rol activ în eliberarea guvernului revoluționar, care fusese arestat în urma unui complot contrarevoluționar. Alături de ea, un alt român remarcabil, cofetarul Toma Gheorghiu, a încurajat mulțimea să reziste și să lupte pentru eliberarea guvernului. De asemenea, căpitanul A. Racotă a inspirat poporul să se opună contrarevoluției, iar pompierii au fost de asemenea de partea maselor revoluționare.

După revoluție, soțul ei, Nicolae Ipătescu, a fost arestat de autoritățile otomane pentru implicarea sa în mișcarea revoluționară. Ana Ipătescu a reușit să obțină, într-un mod spectaculos, eliberarea acestuia din detenția din Imperiul Otoman, în 1850.

Ana Ipătescu s-a stins din viață în 1875, iar, deși a dorit să fie îngropată la Mănăstirea Pasărea, mormântul său nu a fost găsit până în prezent.

Bibliografie

• Dicționar biografic de istorie a României, Edit. Meronia, 2008
• Țarălungă, Ecaterina (2011), Enciclopedia identității românești. Personalități, București: Litera Internațional
• Ștefan, I. M., Ana Ipătescu, București: Editura Militară, 1975

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ana_Ip%C4%83tescu