Gustave Flaubert, romancier francez

Gustave Flaubert (născut pe 12 decembrie 1821, la Rouen, Franța – decedat pe 8 mai 1880, la Croisset) a fost un romancier esențial al literaturii franceze, considerat principalul reprezentant al școlii realiste. Este cel mai bine cunoscut pentru capodopera sa, Madame Bovary (1857), un roman care prezintă viața burgheză din perspectiva unei analize realiste, fiind chiar subiectul unui proces din cauza presupusei sale imoralități.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gustave_Flaubert#/media/Fi%C8%99ier:Gustave_Flaubert.jpg

Tatăl său, Achille Cléophas Flaubert, originar din Champagne, era chirurg șef și profesor clinician la spitalul Hôtel-Dieu din Rouen. Mama sa provenea dintr-o familie de magistrați din Pont-l’Évêque, fiind tipică pentru înalta burghezie provincială.

Flaubert și-a început cariera literară în perioada liceului, publicând prima sa lucrare în 1837 într-o revistă mică, Le Colibri. A avut o prietenie strânsă cu tânărul filosof Alfred Le Poittevin, ale cărui idei pesimiste l-au influențat profund. De asemenea, a fost impresionat de mediul medical și chirurgic din jurul tatălui său, care l-a introdus în spitale și învățătura despre anatomie.

În 1841, Flaubert a început studii de drept la Paris, dar a fost diagnosticat cu o boală nervoasă, posibil epilepsie, ceea ce l-a făcut să abandoneze cariera juridică și să se dedice complet literaturii. După moartea tatălui său în 1846 și a surorii sale în 1847, s-a retras cu mama sa și nepoata sa la moșia din Croisset, unde a trăit până la sfârșitul vieții.

În 1846, l-a întâlnit la Paris pe poetul Louise Colet, cu care a avut o relație tumultoasă, care a durat până în 1855. În 1847, a călătorit alături de scriitorul Maxime du Camp prin Loire și Bretania, iar paginile din jurnalul lor au fost publicate ulterior sub titlul Par les champs et par les grèves.

Multe dintre lucrările de maturitate ale lui Flaubert au explorat teme pe care le tratase și în tinerețe. La doar 16 ani, a scris Mémoires d’un fou („Memoriile unui nebun”), o relatare a pasiunii sale pentru Elisa Schlésinger, o femeie mult mai în vârstă decât el, căsătorită cu un editor de muzică. Această poveste a fost transformată mai târziu în romanul L’Éducation sentimentale.

Un alt exemplu al obsesiei sale pentru perfecțiune este La Tentation de Saint Antoine, care a evoluat într-o lucrare monumentală publicată abia în 1874. Flaubert a lucrat continuu la acest proiect, rescriind de mai multe ori manuscrisul și adaptându-l la diferite ideologii filozofice.

În perioada 1849-1851, Flaubert a călătorit în Egipt, Palestina, Siria, Turcia, Grecia și Italia cu Maxime du Camp. În această perioadă a terminat lucrările la La Tentation și a început să se concentreze pe proiecte literare mai ample.

Un alt proiect important a fost Madame Bovary, un roman despre o femeie nemulțumită de viața sa provincială. Flaubert a dedicat cinci ani scrierii acestei lucrări, iar după publicarea sa în 1857, romanul a stârnit un mare scandal datorită acuzațiilor de imoralitate, dar Flaubert a fost achitat în instanță.

În urma succesului moderat al romanului, Flaubert a început să lucreze la Salammbô, un roman istoric despre Cartagina antică, și la L’Éducation sentimentale, care a fost publicat în 1869.

În ultimii ani ai vieții sale, Flaubert a suferit din cauza dificultăților financiare, și a pierdut o mare parte din avere pentru a salva afacerea nepoatei sale. Cu toate acestea, a continuat să lucreze intens și să își petreacă timpul alături de prieteni, printre care George Sand, Ivan Turgenev și tinerii romancieri Émile Zola, Alphonse Daudet și Guy de Maupassant.

Înainte de moarte, Flaubert a lăsat neterminat un roman, Bouvard et Pécuchet, o satiră a celor doi funcționari care, după ce au primit o moștenire, se dedau unei serii de experimente fără succes. Această lucrare, neterminată, a fost publicată postum și a fost apreciată ca o satiră asupra științismului și a confuziei ideologice.

Flaubert a murit în 1880 din cauza unui accident vascular cerebral apoplectic.

Flaubert a considerat că scopul principal al literaturii era să creeze frumusețe, iar aceasta era o prioritate chiar și în fața problemelor morale și sociale. Era cunoscut pentru metoda sa meticuloasă de compunere, dorind să găsească „cuvântul unic potrivit” pentru a exprima gândurile sale cu precizie. În acest sens, se considera că scrisul său ar trebui să fie ritmic, precis și să aibă un impact asupra subconștientului cititorului, similar cu muzica.

Flaubert a căutat întotdeauna obiectivitatea în scrisul său și considera că autorul trebuie să fie prezent în operă, dar să nu interfereze direct în acțiunea sa. Cu toate acestea, în scrisorile sale intime, personalitatea sa devenea foarte evidentă, fiind adesea pline de sinceritate și sensibilitate, dar și umor grosolan.

Flaubert rămâne una dintre figurile fundamentale ale literaturii mondiale, ale cărei lucrări au avut o influență majoră asupra evoluției romanului modern.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Gustave-Flaubert