Guilelm Șorban, compozitor și pianist român

Guilelm Șorban (născut pe 2 februarie 1876, în Arad – decedat pe 7 iulie 1923, în Dej) a fost un compozitor și pianist român.

„Cu dedicație pentru soție: Bogdanffy Lenke”

Wsorban – Operă proprie

Cu dedicatie pentru sotie: Bogdanffy Lenke

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Guilelm Sorban.jpg
• Creată: 24 martie 2018
• Încărcată: 15 ianuarie 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Guilelm_%C8%98orban#/media/Fi%C8%99ier:Guilelm_Sorban.jpg

A creat mai mult de 100 de piese muzicale, dintre care unele au fost inspirate de versuri ale poeților români, precum Mihai Eminescu, Octavian Goga și George Coșbuc. În 1894, a publicat la Leipzig lucrarea „Zece cântări poporale românești”, iar în 1900, la Viena, a lansat „Album de compoziții românești”, care include și două texte inedite de George Coșbuc. Șorban a devenit cunoscut în special pentru melodiile create pe versurile poeziilor „Pe lângă plopii fără soț” și „Mai am un singur dor” de Mihai Eminescu, dar și pentru piesele „Dorurile mele” și „Măi, crâșmare Niculae” de Octavian Goga. Multe dintre cântecele sale au fost transmise sub formă anonimă.

În 1920, a devenit membru al Comitetului de direcție al Operei Române Clujene, alături de personalități ca Constantin Pavel, Emil Hațieganu și Tiberiu Brediceanu.

Șorban a fost tatăl criticului de artă Raoul Șorban și bunicul muzicologei Elena Maria Șorban.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Guilelm_%C8%98orban