Constantin Lucaci, sculptor și profesor român
#Postat de Carmen Vintu on iulie 20, 2025
Constantin Lucaci, (n. 7 iulie 1923, Bocșa Română, județul Caraș-Severin – d. 20 iulie 2014), a fost un sculptor și profesor român, laureat al prestigiosului Premiu Herder în 1984, cunoscut pentru fântânile sale cinetice, dar și pentru sculpturile monumentale în piatră și oțel. A fost o figură majoră a artei plastice românești contemporane, cu o operă ce îmbină știința, filozofia și arta monumentală.â

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Lucaci#/media/Fișier:Braila_3.jpg
Începând cu anul 1993, Constantin Lucaci a fost profesor la Catedra de Sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Operele sale monumentale se regăsesc în mai multe orașe din România – printre care București, Constanța, Vaslui, Brăila, Drobeta-Turnu Severin și Reșița – și în colecții din străinătate (Anvers, Copenhaga, Ferrara, Milano, Roma, Veneția).
În 2007, a fost inaugurat Muzeul Constantin Lucaci în Sanctuarul San Francesco di Paola din Calabria, Italia, aflat sub egida Vaticanului.
În 2012, a fost inaugurat un alt muzeu ce-i poartă numele, în orașul natal, Bocșa, unde sunt expuse 17 sculpturi din oțel inoxidabil donate comunității locale.
Biografie
- Născut: 7 iulie 1923, Bocșa (Banat)
- Părinți: Constantin și Maria Lucaci
- Pasiuni din copilărie: studiul universului (matematică și fizică), muzica, modelajul
- Mentor artistic: Tiberiu Bottlik, pictor format la Paris și coleg de generație cu Ivan Meštrović.
Studii
- 1945–1948 – Academia Liberă de Artă Guguianu, București (profesori: Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Medrea)
- 1948 – Licențiat al Academiei Guguianu
- 1948–1953 – Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București
- 1963 – Academia de Belle Arti „Pietro Vannucci”, Perugia, Italia
- 1966 – Bursă de merit oferită de statul francez.
Activitate profesională și afilieri
- 1950 – Debutează la Salonul Oficial din București cu lucrarea Înotătorul, apreciată de George Oprescu
- 1968 – Președinte al Fondului Plastic
- 1973 – Secretar al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici
- Din 1968 – Membru în Juriul Internațional al Bienalei Dantesca din Ravenna
- Din 1993 – Profesor la Academia de Arte din Cluj.
Expoziții personale (selecție)
- 1974 – „Spațiu și lumină”, Sala Dalles, București
- 1976 – Bienala de la Veneția
- 1983 – Muzeul Național de Artă al României
- 1986 – Galeria Muzeului Palatului Palffy, Viena
- 1992–1993 – Galeria Kara, Geneva
- 1999 – „Sculpturi recente”, Muzeul Național de Artă, București.
Expoziții internaționale (selecție)
- 1954 – Bienala de la Veneția
- 1967 – Parcul de sculptură, Middelheim, Anvers
- 1975 – „Plastik und Blumen”, Berlin
- 1979 – Damasc, Siria.
Lucrări monumentale (selecție)
- 1957 – Omagiu lui Brâncuși, în granit șlefuit
- 1965 – Fântâna și Monumentul Gânditorul/Știința, Victoria
- 1970 – Zborul (bronze), Casa Sănătății, Copenhaga
- 1971 – Fântâna Cinetică, Constanța
- 1972 – Dialogul undelor, Palatul Televiziunii Române
- 1979 – Fântâna Cinetică, Drobeta-Turnu Severin.
Viziune artistică
Lucaci a fost un artist solitar, inovator, preocupat de armonia dintre formă, lumină, mișcare și spațiu. A transformat oțelul inoxidabil într-un material nobil al sculpturii moderne românești. Fântânile sale cinetice, realizate din oglinzi metalice polisate, captează și reflectă lumina într-un mod spectaculos, sugerând mișcarea perpetuă și energia cosmică.
Premii și distincții
- 1974 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru artă monumentală
- 1984 – Premiul Herder, Universitatea din Viena
- 1990 – Premiul Academiei Române
- 1999 – Medalia de aur, Bienala Internațională „Dante Alighieri”, Ravenna
- 2001 – Premiul Fundației Culturale Române
- Cetățean de onoare: Reșița (2000), Bocșa (2008), județul Caraș-Severin (2008).
Decorații
- 1953 – Ordinul Muncii
- 1954 – Medalia Muncii
- 1968 – Ordinul Meritul Cultural
- 1982 – Ordinul de Merit „Cavaler al Republicii Italiene”
- 2000 – Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor
- 2009 – Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
Jurnal FM 