Constantin Lucaci, sculptor și profesor român

Constantin Lucaci, (n. 7 iulie 1923, Bocșa Română, județul Caraș-Severin – d. 20 iulie 2014), a fost un sculptor și profesor român, laureat al prestigiosului Premiu Herder în 1984, cunoscut pentru fântânile sale cinetice, dar și pentru sculpturile monumentale în piatră și oțel. A fost o figură majoră a artei plastice românești contemporane, cu o operă ce îmbină știința, filozofia și arta monumentală.â

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Lucaci#/media/Fișier:Braila_3.jpg

Începând cu anul 1993, Constantin Lucaci a fost profesor la Catedra de Sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Operele sale monumentale se regăsesc în mai multe orașe din România – printre care București, Constanța, Vaslui, Brăila, Drobeta-Turnu Severin și Reșița – și în colecții din străinătate (Anvers, Copenhaga, Ferrara, Milano, Roma, Veneția).

În 2007, a fost inaugurat Muzeul Constantin Lucaci în Sanctuarul San Francesco di Paola din Calabria, Italia, aflat sub egida Vaticanului.
În 2012, a fost inaugurat un alt muzeu ce-i poartă numele, în orașul natal, Bocșa, unde sunt expuse 17 sculpturi din oțel inoxidabil donate comunității locale.

Biografie

• Născut: 7 iulie 1923, Bocșa (Banat)
• Părinți: Constantin și Maria Lucaci
• Pasiuni din copilărie: studiul universului (matematică și fizică), muzica, modelajul
• Mentor artistic: Tiberiu Bottlik, pictor format la Paris și coleg de generație cu Ivan Meštrović.

Studii

• 1945–1948 – Academia Liberă de Artă Guguianu, București (profesori: Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Medrea)
• 1948 – Licențiat al Academiei Guguianu
• 1948–1953 – Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București
• 1963 – Academia de Belle Arti „Pietro Vannucci”, Perugia, Italia
• 1966 – Bursă de merit oferită de statul francez.

Activitate profesională și afilieri

• 1950 – Debutează la Salonul Oficial din București cu lucrarea Înotătorul, apreciată de George Oprescu
• 1968 – Președinte al Fondului Plastic
• 1973 – Secretar al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici
• Din 1968 – Membru în Juriul Internațional al Bienalei Dantesca din Ravenna
• Din 1993 – Profesor la Academia de Arte din Cluj.

Expoziții personale (selecție)

• 1974 – „Spațiu și lumină”, Sala Dalles, București
• 1976 – Bienala de la Veneția
• 1983 – Muzeul Național de Artă al României
• 1986 – Galeria Muzeului Palatului Palffy, Viena
• 1992–1993 – Galeria Kara, Geneva
• 1999 – „Sculpturi recente”, Muzeul Național de Artă, București.

Expoziții internaționale (selecție)

• 1954 – Bienala de la Veneția
• 1967 – Parcul de sculptură, Middelheim, Anvers
• 1975 – „Plastik und Blumen”, Berlin
• 1979 – Damasc, Siria.

Lucrări monumentale (selecție)

• 1957 – Omagiu lui Brâncuși, în granit șlefuit
• 1965 – Fântâna și Monumentul Gânditorul/Știința, Victoria
• 1970 – Zborul (bronze), Casa Sănătății, Copenhaga
• 1971 – Fântâna Cinetică, Constanța
• 1972 – Dialogul undelor, Palatul Televiziunii Române
• 1979 – Fântâna Cinetică, Drobeta-Turnu Severin.

Viziune artistică

Lucaci a fost un artist solitar, inovator, preocupat de armonia dintre formă, lumină, mișcare și spațiu. A transformat oțelul inoxidabil într-un material nobil al sculpturii moderne românești. Fântânile sale cinetice, realizate din oglinzi metalice polisate, captează și reflectă lumina într-un mod spectaculos, sugerând mișcarea perpetuă și energia cosmică.

Premii și distincții

• 1974 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru artă monumentală
• 1984 – Premiul Herder, Universitatea din Viena
• 1990 – Premiul Academiei Române
• 1999 – Medalia de aur, Bienala Internațională „Dante Alighieri”, Ravenna
• 2001 – Premiul Fundației Culturale Române
• Cetățean de onoare: Reșița (2000), Bocșa (2008), județul Caraș-Severin (2008).

Decorații

• 1953 – Ordinul Muncii
• 1954 – Medalia Muncii
• 1968 – Ordinul Meritul Cultural
• 1982 – Ordinul de Merit „Cavaler al Republicii Italiene”
• 2000 – Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor
• 2009 – Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.