Grigore Alexandrescu, poet și fabulist român

O perioadă a fost ofițer, dar demisionează în 1837. Din cauza unor scrieri precum Anul 1840 și Lebăda și puii corbului, ajunge la închisoare. În 1848 devine redactor al ziarului Poporul suveran. Alexandrescu a murit sărac la București pe 25 noiembrie 1885. Vasile Alecsandri deplângea nepăsarea contemporanilor față de cel mai de seamă fabulist român, afirmând că renumele său, odinioară strălucit, fusese uitat.

Este considerat ultimul fabulist autentic al literaturii române, autor a circa 40 de fabule în care adevărul este adesea mascat pentru a evita cenzura autorităților, printre care: Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală. Alexandrescu a consacrat în literatura română genurile epistola, meditația și satira și a tradus din Lamartine și Byron.

Aprecieri critice:
„Alexandrescu este incontestabil cel mai de seamă fabulist al nostru…” – D. Popovici

Volume publicate:

• Poezii (1832, 1838, 1839, 1842)

• Fabule (1832, 1838)

• Meditații (1835, 1863)

• Memorial (1842)

• Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)

Poezii și fabule importante:
Adio. La Târgoviște, Anul 1840, Așteptarea, Boul și vițelul, Bursucul și vulpea, Câinele soldatului, Câinele și cățelul, Candela, Cântece de peste Olt, Catîrul cu clopoței, Cimitirul, Corbii și barza, Dreptatea leului, Eliza, Epistolă către Voltaire, Încă o zi, Lupul moralist, Mormintele. La Drăgășani, Miezul nopții, Meditație, Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion, Șarlatanul și bolnavul, Unirea Principatelor, Vulpoiul predicător.