Jurnal FM 
Gheorghe Kernbach, poet român
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 20, 2024
Gheorghe Kernbach (10 ianuarie 1863 – 20 septembrie 1909), pseudonim Gheorghe din Moldova , a fost un magistrat, poet, prozator și om politic român.
Despre Gheorghe Kernbach se cunosc puține detalii. Se știe că între anii 1873 și 1878 a fost elev la Liceul Laurian din Botoșani, iar mai târziu a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București, obținând licența în 1884. A studiat și statistica la Universitatea din Roma în 1893, sub îndrumarea profesorului Messadoglio. Kernbach a lucrat în magistratură și a avut o carieră politică remarcabilă, ocupând funcția de prefect în județele Iași și Botoșani. A fost căsătorit cu poeta Ana Conta, fiica filosofului Vasile Conta, și era fratele Corneliei Kernbach-Tatușescu, una dintre primele femei medic din România, care a publicat poezii sub pseudonimul „Cornelia din Moldova”.
Legătura lui Gheorghe Kernbach cu Botoșanii nu este doar prin naștere. El a avut o influență semnificativă în viața culturală și politică a orașului. În 1881, împreună cu Gheorghe Velea, a fondat revista „Albina”, care din 1882 a devenit „Albina Botoșanilor”. În 1889, a fost unul dintre fondatorii filialei botoșănene a Ateneului Român. Ca prefect al județului Botoșani în 1904, a fost inițiatorul a două clădiri emblematice: Palatul Administrativ și Tribunalul Botoșani.
Din punct de vedere literar, Kernbach a publicat un număr considerabil de poezii, articole și proză în diverse publicații din București, Iași și Botoșani, cum ar fi „Emanciparea”, „Contemporanul”, „Lupta”, „Adevărul Ilustrat” și multe altele. A publicat două volume de poezii: „Poezii” în 1894 și „Versuri și proză” în 1912.
Opera lui Gheorghe Kernbach a fost apreciată de personalități precum A.D. Xenopol, Al. Vlahuță și Nicolae Iorga. Iorga, în special, a oferit comentarii critice asupra poeziei sale. În articolul „Gheorghe din Moldova”, publicat în 1890 în ziarul „Lupta”, Iorga subliniază originalitatea și prospețimea poeziei sale în contrast cu lirica romantică pesimistă dominantă. Iorga îl consideră pe Kernbach unul dintre puținii scriitori care își exprimă propria identitate în versuri.
Într-un alt articol din 1895, Iorga a lăudat evoluția literară a lui Kernbach, subliniind în mod special poezia „Puica Radului”, pe care o consideră de o frumusețe desăvârșită și comparabilă cu cele mai valoroase creații din literatura populară nescrisă.
Deși opera sa a primit aprecieri pozitive, Gheorghe Kernbach este un nume prea puțin menționat astăzi. Cu toate acestea, asemenea lui Artur Enășescu, Kernbach ne-a lăsat o poezie care a rămas în inimile românilor, mai ales prin versurile puse pe muzică, care amintesc de primele emoții ale iubirii. Versurile din poezia sa „Fă-ne, Doamne”, care au fost cântate de generații, exprimă un profund sentiment de dor și nostalgie:
„Când eram copii, odată
Mii de sărutări mi-a dat,
Astăzi nu-mi mai dă niciuna
Ea-i femeie – eu bărbat.
Să o mai sărut, odată
Fă tu, Doamne, tot ce ştii,
Şi de nu mai ştii, nimica
Fă-ne iarăşi doi copii.”
Prin această poezie transpusă muzical, Gheorghe Kernbach și-a asigurat un loc în inimile românilor și un loc bine meritat în memoria culturală a Botoșanilor.
