Jurnal FM 
Petrache Poenaru, pedagog, inventator, inginer și matematician român
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 2, 2024
Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea – d. 2 octombrie 1875, București) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru titular al Academiei Române.
Studiile sale secundare le-a efectuat la școala de pe lângă Biserica Obedeanu din Craiova între 1811 și 1818, continuându-le la Colegiul Sf. Sava din București, unde a fost elevul lui Gheorghe Lazăr. A urmat apoi studii superioare la Universitatea și Politehnica din Viena. În perioada 1824–1825, la Universitate a studiat greaca, latina, matematica și fizica, iar la Politehnică, ingineria. În 1826, a mers la Școala de Aplicații a Inginerilor Geografi din Paris, unde a lucrat la realizarea hărții Franței sub îndrumarea lui L. Puissant. În 1831, a continuat studiile în Marea Britanie, specializându-se în industriile minieră și metalurgică.
Poenaru a fost implicat activ în Revoluția de la 1821, fiind secretarul lui Tudor Vladimirescu și intermediarul acestuia cu Gheorghe Lazăr. A ocupat funcția de profesor de fizică și matematică la Colegiul „Sf. Sava”, fiind numit și director al instituției în 1832.
Între 1832 și 1847, a fost inspector și director al Eforiei Școalelor Naționale (echivalentul Ministrului Educației), având un rol decisiv în organizarea învățământului național atât în mediul urban, cât și în cel rural. Poenaru a promovat metoda lancasteriană în școlile primare și a redactat primul regulament al școlilor din Țara Românească.
De asemenea, a desfășurat o activitate culturală remarcabilă, contribuind la înființarea Societății Filarmonice în 1833. Printre inițiativele sale se numără și înființarea Grădinii Botanice și a Muzeului Național de Antichități din București, precum și crearea Societății Agronomice și a Școlii de Agricultură de la Pantelimon.
Între 1836 și 1838, a editat, împreună cu Florian Aaron și Simion Marcovici, publicația „Muzeul Național”. În 1843, a creat prima publicație oficială și gratuită destinată mediului rural, „Învățătorul satului”.
Poenaru a contribuit semnificativ la formarea terminologiei științifice românești, publicând primele manuale de geometrie și algebră. Împreună cu Florian Aaron și G. Hill, a elaborat un vocabular francezo-românesc între 1840 și 1841.
A avut o participare activă în Revoluția de la 1848, fiind membru al Comisiei pentru eliberarea robilor țigani. De asemenea, în cadrul Comisiei tehnice a lucrărilor publice și Consiliului de Stat, a sprijinit dezvoltarea ingineriei în România.
Unul dintre momentele definitorii ale carierei sale științifice a fost brevetarea în 1827, la Paris, a unei invenții denumite „condei portăreț, fără sfârșit, alimentându-se singur cu cerneală” – precursorul stiloului modern, invenție ce îl plasează în rândul marilor inovatori ai secolului al XIX-lea.
Sursa: https://acad.ro/acad_membri/membri/Poenaru_Petrache.html
