Gheorghe Brăescu, militar, memorialist, prozator, romancier și comediograf român

Gheorghe Brăescu (n. 30 ianuarie 1871, Iași – d. 15 martie 1949, București) a fost un militar, memorialist, prozator, romancier și comediograf român, cunoscut și pentru implicarea sa activă în cenaclul artistic Sburătorul al lui Eugen Lovinescu.

Gheorghe Brăescu era fiul lui Alexandru Brăescu și al Mariei. A studiat la Institutele Unite și la Școala Fiilor de Militari din Iași. În ceea ce privește studiile militare, le-a urmat atât în România, la Școala de Ofițeri de Infanterie, obținând gradul de sublocotenent, cât și în Franța, la Școala de Subingineri de la Nancy.

A fost înrolat în Legiunea Străină Franceză, luptând sub contract timp de doi ani. După întoarcerea în țară, a continuat studiile la Școala Superioară de Război, a ajuns maior și inspector al vieții culturale din armată, iar pe lângă activitatea sa militară, a început să scrie literatură. Este unul dintre puținii militari români care s-au dedicat și literaturii.

În timpul Primului Război Mondial, a participat la campania din Transilvania în 1916, unde a fost grav rănit și i s-a amputat brațul drept. A fost făcut prizonier și închis în lagăre germane la Straslund (pe insula Dänholm), Breseen (lângă Neubrandenburg) și Neisse (în Polonia de astăzi), iar după eliberare s-a întors în țară, fiind trecut în rezervă cu gradul de general în 1918.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Brăescu#/media/Fișier:Gheorghe_Braescu_portret.jpg
În volumele sale de schițe și nuvele, cum ar fi Vine doamna și domnul general (care a fost retras din librării din cauza unor greșeli de tipar), Doi vulpoi, Maiorul Boțan și Schițe vesele, Brăescu a surprins cu umor și o mare acuitate a observației automatismul vieții militare din România antebelică, creând o tipologie umană mult mai variată decât a autorilor anteriori. De asemenea, a scris romane și piese de teatru, de valoare mai mică în comparație cu schițele sale.

A fost un frecvent participant al cenaclului Sburătorul al lui Eugen Lovinescu, care aprecia enorm valoarea schițelor sale umoristice, considerându-le chiar superioare celor ale lui Ion Luca Caragiale. A publicat în Sburătorul și în diverse reviste literare, printre care Adevărul literar și artistic, Viața literară, Bilete de papagal, Revista Fundațiilor Regale, Viața românească, România literară. Gheorghe Brăescu a fost recompensat de două ori cu Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumele Doi vulpoi (1923) și Schițe vesele (1924).

Distincții
A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler clasa I, pentru activitatea sa literară (1 februarie 1943).

Volume publicate
Schite

• Vine domnul și doamna general (1919)
• Maiorul Boțan (1921)
• Cum sunt ei (1922)
• Schițe umoristice (1922)
• Doi vulpoi (1923)
• Schițe vesele (1924)
• Nuvele (1924)
• Un scos din pepeni (1926)
• Schițe alese (1927)
• Alte schițe vesele (1928)
• La clubul decavaților (1929)

Romane

• Moș Belea (1927)
• Conașii (1935)
• Primii și ultimii pași (1939)
• Margot (1942)

Teatru

• Ministrul (1941-1942)

Memorialistică

• Amintiri (1937)

Diverse

• Educațiunea socială a națiunii armate (1914).