Georges Bizet, compozitor francez

Georges Bizet (25 octombrie 1838, Paris, Franța – 3 iunie 1875, Bougival, lângă Paris) a fost un compozitor francez renumit mai ales pentru opera sa Carmen (1875), care a influențat școala de operă verismo prin abordarea sa realistă.

Fiul unui profesor de canto și al unei pianiste amatoare, Bizet și-a demonstrat talentul muzical de timpuriu, fiind admis la Conservatorul din Paris înainte de a împlini 10 ani. A studiat cu mari compozitori ai vremii, precum Charles Gounod și Fromental Halévy, câștigând o serie de premii, culminând cu Prix de Rome în 1857 pentru cantata Clovis et Clotilde. Această distincție i-a asigurat o pensie de cinci ani, din care doi ani trebuiau petrecuți la Academia Franceză din Roma.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Bizet#/media/Fi%C8%99ier:Georges_bizet.jpg

La doar 17 ani, Bizet compusese deja lucrări deosebite. Opereta într-un act Le Docteur Miracle (1857) reflectă un spirit jucăuș și o stăpânire a stilului operetei, iar Simfonia în do major (1855), descoperită și interpretată abia în 1935, dovedește o maturitate în contrapunct și o înclinare naturală pentru melodia franceză combinată cu eleganța clasicului vienez.

În perioada sa la Roma, Bizet a studiat compozitori precum Schumann, Mendelssohn și Gounod, consolidându-și stilul. Alege să rămână la Roma pentru a compune o a doua simfonie, Roma, interpretată în premieră în 1869. O operă în limba italiană, Don Procopio, compusă în această perioadă, este inspirată din stilul lui Donizetti, iar Vasco de Gama urmează influențele lui Gounod și Meyerbeer.

Întors la Paris în 1860, Bizet a întâmpinat dificultăți în a-și alinia stilul la preferințele publicului francez, iar operele sale Les Pêcheurs de perles (1863) și La Jolie Fille de Perth (1867) nu au captat pe deplin interesul publicului. Totuși, acestea au adus elemente de inovație, precum decorul oriental exotic și melodiile corale distincte.

Deși respectat de compozitori precum Berlioz și Saint-Saëns, Bizet a fost constrâns să accepte lucrări mai modeste pentru a se întreține. Căsătoria sa cu Geneviève Halévy în 1869 l-a ajutat să își contureze o viziune artistică matură. După experiența războiului franco-prusac, și-a canalizat creativitatea spre lucrări care valorificau atât atmosferă exotică, cât și dramă autentică, precum opera într-un act Djamileh (1872) și muzica incidentală pentru L’Arlésienne de Alphonse Daudet.

Opera sa Carmen, compusă pe o poveste de Prosper Mérimée, a fost primită inițial cu scandal, dar realismul și bogăția melodică au atras admirația criticilor și publicului. Cu această operă, Bizet a deschis un nou capitol în istoria operei, îmbinând culoarea locală strălucitoare cu un impact emoțional puternic. Admirația pentru Carmen începea să crească atunci când Bizet a murit subit în 1875, lăsând în urmă o capodoperă care a rămas îndrăgită atât de muzicieni, cât și de public.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Georges-Bizet