Émile-René Ménard, pictor francez

Émile-René Ménard (n. 15 aprilie 1862, Paris, Franța – d. 13 ianuarie 1930, Paris, Franța) a fost un pictor francez, cunoscut pentru stilul său clasicist și abordarea onirică a subiectelor sale. Crescut într-un mediu artistic, Ménard a fost influențat încă din copilărie de mari pictori precum Corot, Millet și Barbizon, care frecventau casa familiei sale. Aceste întâlniri l-au familiarizat cu peisajele și temele inspirate din antichitate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Émile-René_Ménard#/media/Fișier:E._Ménard.jpg
Ménard a studiat la prestigioasa Académie Julian din Paris începând cu 1880, avându-i ca profesori pe Baudry, Bouguereau și Henri Lehmann. Participând la Salonul Secesiunii din München și la Salonul de la Libre Esthétique din Bruxelles în 1897, și-a început cariera artistică internațională. A avut numeroase expoziții personale, inclusiv la Galeria Mică Georges. În 1904, a fost numit profesor la Académie de la Grande Chaumière și, în același an, l-a primit în atelierul său pe tânărul pictor rus Boris Kustodiev.

În 1921, Ménard a expus alături de Henri Martin și Edmond Aman-Jean în cadrul celui de-al Doisprezecelea Salon. Lucrările sale au fost expuse și în Statele Unite, la galeriile din Buffalo și Boston. Ménard a primit, de asemenea, numeroase comenzi de la guvernul francez, printre care și lucrări importante precum ciclul pentru Hautes Études à la Sorbonne, Faculté de Droit, fresca Atomi pentru Institutul de Chimie și, în final, lucrările pentru Caise des Dépôts din Marsilia.

Arta sa combină un clasicism riguros, caracterizat prin claritate, cu o tușă difuză și visătoare. În 1894, criticii l-au descris pe Ménard ca pe un artist al „viziunilor unei naturi liniștite, scăldate în lumina zorilor și amurgului, în care sufletul pare să se cufunde în inocența zorilor, respirând ungerea divină ce vine odată cu începutul zilei” (Victor Shoe, l’Art et la Vie).

Lucrări importante

• Rătăcitorii
• Primăvară
• Vedere la Apenini
• Cele trei haruri, 1923.