James Joyce, prozator și poet irlandez

James Augustine Aloysius Joyce (n. 2 februarie 1882, Rathgar, Irlanda – d. 13 ianuarie 1941, Zürich, Elveția) a fost un prozator și poet irlandez, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX. Este renumit în special pentru romanele sale Portretul artistului în tinerețe (1916), Ulise (1922) și Veghea lui Finnegan (1939). De asemenea, a scris nuvele (Oameni din Dublin, 1914), poezii (Muzică de cameră, 1907, și Poezii de doi bani fiecare, 1927) și o piesă de teatru (Exilați, 1918). Joyce este considerat un titan al modernismului anglo-saxon, alături de T. S. Eliot, Virginia Woolf și Ezra Pound.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/James_Joyce#/media/Fișier:James_Joyce_by_Alex_Ehrenzweig,_1915_cropped.jpg
Joyce a fost cel mai mare dintre cei zece copii ai familiei sale care au supraviețuit copilăriei. Tatăl său, John Stanislaus Joyce, era funcționar public, iar mama sa, Mary Jane Joyce (născută Murray), era o cântăreață talentată și o catolică devotată. La vârsta de șase ani, Joyce a fost trimis la Clongowes Wood College, un colegiu de elită condus de iezuiți, dar familia sa a intrat rapid în dificultăți financiare din cauza comportamentului iresponsabil al tatălui său. Joyce a părăsit Clongowes în 1891 și s-a întors acasă, unde a continuat să se autoeduce. În 1893, a fost admis, fără taxe, la Belvedere College, o școală iezuită din Dublin, unde a excelat la învățătură. Totuși, a părăsit școala sub acuzația că își pierduse credința catolică.

A studiat la University College Dublin (UCD), unde a fost influențat de literatura europeană și a început să-și dezvolte pasiunea pentru scris. La 18 ani, a publicat un articol despre Henrik Ibsen în Fortnightly Review din Londra, lucru care l-a confirmat în hotărârea de a deveni scriitor. În 1901, a publicat un eseu în care critica teatrul literar irlandez și în special Irish Literary Theatre.
Joyce și-a început cariera de scriitor cu lucrări scurte, iar în 1904 a început să scrie Dubliners, o colecție de 15 nuvele despre viața în Dublin, care a fost publicată în 1914. În aceeași perioadă, a scris și un roman lung, Stephen Hero, care ulterior a fost transformat în Portretul artistului în tinerețe. Acesta este un roman semi-autobiografic care urmărește dezvoltarea intelectuală și emoțională a tânărului Stephen Dedalus.

În 1914, Joyce s-a mutat la Trieste și, împreună cu familia sa, a continuat să scrie și să dezvolte proiecte literare. În 1922, a publicat Ulise, un roman modernist de amploare, care explorează o singură zi din viața a trei personaje principale – Stephen Dedalus, Leopold Bloom și soția acestuia, Molly. Ulise este adesea considerat capodopera lui Joyce și este un exemplu semnificativ al stilului său inovator, inclusiv al utilizării monologului interior.

În 1939, Joyce a publicat Finnegans Wake, un roman complex și provocator, scris într-un stil experimental, care explorează ciclurile istorice și visurile unei familii irlandeze. Deși Finnegans Wake a fost adesea considerat incomprehensibil, opera este remarcabilă pentru profunzimea sa lingvistică și pentru inovațiile stilistice.
Joyce a murit pe 13 ianuarie 1941, la Zürich, Elveția, nemulțumit de reacțiile critice față de ultimul său roman, Finnegans Wake. Totuși, lucrările sale au avut un impact enorm asupra literaturii moderne, influențând nenumărați scriitori și devenind piloni ai modernismului literar. Critica sa profundă a societății dublinene, stilul său inovator și explorarea conștiinței umane în detaliu i-au asigurat locul printre cei mai mari scriitori ai secolului XX.

Lucrări principale

• Portretul artistului în tinerețe (1916)
• Ulise (1922)
• Finnegans Wake (1939)
• Dubliners (1914)
• Exilați (1918).