Dan Simonescu, istoric literar şi bibliograf român

Dan Simonescu (nume la naştere: Simion; n. 11 decembrie 1902, Câmpulung – d. 10 martie 1993, Bucureşti) a fost un istoric literar şi bibliograf român, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A fost un important bibliograf și istoric literar, cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale în cercetarea literaturii române vechi și în domeniul bibliografiei.

Fiul lui Ion Simon, funcționar, și al Ecaterinei Slăvescu, profesoară, Dan Simonescu a absolvit liceul în Pitești în 1921 și, în 1924, Facultatea de Litere la Universitatea din București. A obținut doctoratul în litere în 1938, după ce a efectuat stagii de specializare în Atena și Paris. A fost profesor secundar începând din 1925, asistent universitar din 1927 și, din 1942, profesor la Universitatea din Iași. În 1952, a devenit cercetător principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București și, ulterior, profesor la Institutul Pedagogic din București și la Universitate până la pensionare, în 1972.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Dan_Simonescu#/media/File:Dan_Simonescu_in_1977.png

În 1926, Dan Simonescu și-a debutat activitatea editorială cu lucrări istorico-literare. Printre principalele sale opere se numără „Viața literară și culturală a Mănăstirii Câmpulung (Muscel) în trecut” (1926), „Istorie literară în recenzii” (1936), „Romanul popular în literatura română medievală” (1965), „Teoria bibliografiei” (1976) și „Contribuții: literatura română medievală” (1984). A fost un cercetător riguros al literaturii române vechi și al fenomenului cultural, având un impact semnificativ asupra înțelegerii și interpretării operei lui Mihail Kogălniceanu și a altor autori importanți din perioada respectivă.

De asemenea, a contribuit substanțial la realizarea monumentalei „Bibliografii românești vechi”, redactând ultimele părți ale volumelor III (1936) și IV (1944). Ca teoretician al bibliografiei, a publicat în 1976 un manual de „Teoria bibliografiei”.

Simonescu a adus contribuții valoroase și în domeniul istoriografiei, punând în valoare surse documentare rare și neexplorate, iar în literatura de colportaj a susținut că „romanele populare au devenit opere literare naționale”, subliniind importanța lor în literatura română.

Printre numeroasele sale cercetări se numără studiile despre cărțile arabești tipărite în România în secolul al XVIII-lea și despre relațiile tiparului românesc cu cel sârbesc. De asemenea, a realizat ediții importante, cum ar fi „Cronici și povestiri românești versificate” și „Legenda lui Afroditian Perșul”, care ilustrează înflorirea genului în secolul al XVIII-lea.

Opera principală:

• „Încercări istorico-literare” (1926)
• „Viața literară și culturală a Mănăstirii Câmpulung (Muscel) în trecut” (1926)
• „Sibilele în literatura românească” (1929)
• „Din istoria presei românești: «Republica romană»” (1931)
• „Istorie literară în recenzii” (1936)
• „Bibliografia românească veche” (în colaborare cu I. Bianu și N. Hodoș, 1936)
• „Literatura românească de ceremonial: Condica lui Gheorgachi” (1939)
• „Romanul popular în literatura română medievală” (1965)
• „Codex Aureus” (1972)
• „Pagini din istoria cărții românești” (în colaborare cu Gheorghe Buluță, 1981)
• „Contribuții: literatura română medievală” (1984)

Contribuțiile lui Dan Simonescu în domeniul bibliografiei și al istoriei literare rămân esențiale pentru cercetătorii și pasionații de literatură română, iar influența sa se resimte și astăzi în studiile academice de specialitate.

Sursa: https://jurnaluldearges.ro/bibliograful-si-istoricul-literar-dan-simonescu-33326/