Harry Brauner, folclorist și etnomuzicolog român de origine evreiască

Harry Brauner (n. 24 februarie 1908, Piatra Neamț – d. 11 martie 1988, București) a fost un renumit folclorist și etnomuzicolog român de origine evreiască, cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale în studiul folclorului muzical românesc. A fost fratele pictorului suprarealist Victor Brauner și al fotografului Théodore (Teddy) Brauner. A fost căsătorit cu artista plastică și folclorista Lena Constante și a fost unul dintre cei care au descoperit-o pe Maria Tănase, celebra cântăreață de muzică populară, la mijlocul anilor 1930.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_Brauner#/media/Fi%C8%99ier:Harry_Brauner.jpg

S-a născut în Piatra Neamț, iar în 1913 familia sa s-a mutat la Viena, revenind apoi în România, la Brăila, unde Harry și frații săi au învățat limba germană. În 1917, familia s-a stabilit definitiv la București.

În perioada 1925–1929, Harry Brauner a studiat la Conservatorul din București, avându-i ca profesori pe Dumitru Georgescu-Kiriac, Alfonso Castaldi, Ștefan Popescu și Constantin Brăiloiu. În 1928, Constantin Brăiloiu l-a numit secretar al Arhivei de Folklor a Societății Compozitorilor din România.

În paralel cu studiile muzicale, între 1928–1929, Brauner a urmat cursurile de sociologie ale lui Dimitrie Gusti și de estetică ale lui Tudor Vianu la Universitatea din București. În 1929, Dimitrie Gusti l-a inclus în echipa de cercetare sociologică a satului Drăguș, alături de personalități importante ale vremii. Aici, Brauner și Constantin Brăiloiu s-au ocupat de cercetarea muzicii tradiționale. Timp de zece ani, a înregistrat aproximativ 5000 de melodii folosind un fonograf cu cilindri de ceară.

A lucrat ca profesor de muzică la liceele „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1929–1932) și în alte licee din București între 1932–1935, totodată predând istoria muzicii și estetică la Conservatorul din București și la Academia de muzică religioasă.

În 1933, a obținut o bursă pentru a studia la Paris, unde a lucrat la Muzeul de Etnografie Trocadero și s-a documentat sub îndrumarea etnomuzicologului André Schaeffner. Între 1936–1938, a realizat cercetări în toată țara și a colaborat la înregistrarea muzicii românești pe discuri de gramofon.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza originii sale evreiești, a avut dificultăți în a găsi un loc de muncă. Totuși, a reușit să predea muzică la liceul evreiesc „Barbu Delavrancea” din București. După război, a devenit consilier pentru folclor la Societatea Română de Radiodifuziune și a înființat Institutul de Folklor în 1949. Din păcate, a fost arestat în 1950 din cauza legăturilor sale cu Lucrețiu Pătrășcanu și Lena Constante, fiind condamnat la 15 ani de închisoare, din care a executat 12.

După eliberarea sa din 1962, Brauner a continuat să contribuie la cercetarea folclorului românesc, iar în 1968 a fost reabilitat după rejudecarea procesului lui Pătrășcanu. A devenit documentarist principal la Institutul de Istoria Artei și a înființat primul laborator etnomuzicologic pe lângă Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, în 1971.

Brauner a fost colaborator la diverse reviste, precum „Contemporanul”, „Flacăra”, „Muzica” și „România liberă”, și a apărut ca personaj în romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda, fiind descris ca un „evreu pasionat de folclorul românesc, un om de cultură rafinat”.

Lucrări:

Volume:

• Să auzi iarba cum crește (Studii critice despre tezaurul folcloric românesc), Editura Eminescu, 1979

Studii și articole:

• „Muzica populară și învățământul superior” (1947)
• „Despre noțiunile de timp și loc în cântecul popular românesc” (1948)
• „Puncte de vedere. Poluarea folclorului” (1970)
• „Un document folcloric tulburător” (1970)

Bibliografie:

• Cosma, Viorel: Muzicieni din România (1989)
• Datcu, Iordan: Dicționarul etnologilor români (2006)
• Mica, Alexandru: Harry Brauner. Între fascinația folclorului și teroarea destinului (2014)

Harry Brauner rămâne o figură de referință în studiul folclorului muzical românesc, cu o contribuție deosebită la conservarea și promovarea tradițiilor muzicale.