Eugen Bădărău, fizician român și profesor universitar

Eugen Bădărău (19 septembrie / 2 octombrie 1887, Foltești, Galați – 11 martie 1975, București) a fost un fizician român, profesor universitar, director al Institutului de Fizică București și membru al Academiei Române din 1948. Este considerat fondatorul școlii românești de descărcări electrice în gaze și fizica plasmei.

Bădărău a urmat liceul din Ismail, obținând bacalaureatul în 1905. Inițial și-a dorit să devină inginer și a studiat la Technische Hochschule, Graz (1905–1907), apoi s-a specializat în fizică la Universitatea din Pisa, obținând licența în 1911 și doctoratul în 1912 cu teza Constanta dielectrică a gazelor și amestecurilor gazoase. A lucrat ca asistent la Institutul de Fizică Experimentală din Pisa (1912–1914).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Bădărău#/media/Fișier:Eugen_Bădărău.jpg

În 1914 a plecat în Rusia, la Petrograd, unde a fost asistent la catedra profesorului Orest Chwolson și, ulterior, șef de secție la Institutul de Optică de Stat. A obținut docența la Facultatea de Științe din Petrograd (1918) și a predat la Institutul Fototehnic Superior (1918–1921).

În 1921 s-a întors în România, la Universitatea din Cernăuți, unde a fost profesor agregat, apoi profesor și șef al laboratorului de fizică experimentală, devenind și decan al Facultății de Științe (1926–1928). A inițiat primele cercetări de descărcări electrice în gaze din România, deschizând calea fizicii plasmei.

În 1934 a preluat catedra de fizică corpusculară la Universitatea din București, iar din 1935 până în 1962 a predat la catedra de acustică, optică și fizică moleculară. A fost director tehnic la Radiodifuziunea Română (1940–1944) și director al secției de optică și spectroscopie din Institutul de Fizică al Academiei Române (1949–1956), apoi director al Institutului de Fizică București (1956–1975).

Bădărău a efectuat cercetări fundamentale în descărcări electrice în gaze, fizica plasmei, optică și spectroscopie, precum și în acustică și ultraacustică. A studiat:

• emisia secundară din corpuri solide și emisii electronice
• căderea catodică și descărcările la presiuni joase
• tensiuni de aprindere și luminozitatea remanentă a gazelor excitate

A fondat în 1955 Comisia de Acustică a Academiei, ocupându-se de poluarea sonoră și aplicarea ultrasunetelor în testarea materialelor, parfumuri și germinația plantelor.

Publicații importante

• Bazele acusticii moderne (1952; 1961, Editura Academiei RPR)
• Introducere în acustică (1953)
• Gaze ionizate. I. Procese fundamentale (1963); II. Descărcări electrice în gaze (1965)
• Fizica descărcărilor în gaze, București, Editura Academiei RPR (1957)
• Numeroase articole în reviste de specialitate, inclusiv publicații internaționale.

Distincții

• Membru titular al Academiei Române (1948)
• Ordinul Meritul Științific (1966)
• Om de Știință Emerit (1962).