Alexandru Raicu, poet, prozator, traducător și jurnalist român

Alexandru Raicu (născut pe 18 iunie 1914, Hârșova – decedat pe 22 februarie 1991, București) a fost un poet, prozator, traducător și jurnalist român.

Alexandru Raicu s-a născut și a copilărit la Hârșova, într-o familie formată din Maria (născută Bicovescu) și Cristea Raicu, mecanic. A absolvit liceul „C. Alimănișteanu” din Oltenița în 1932 și, după un an de studii la Facultatea de Medicină, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde a obținut diplomă. După absolvire, a lucrat ca profesor de limba română la mai multe licee din București, dar și în domeniul jurnalismului, fiind director al revistei „Pegas” (1932-1933) și colaborator la publicații precum „Seara”, „Capitala”, „Curentul”, „Fapta” și „Națiunea”, sub conducerea lui G. Călinescu. În perioada 1949-1952, a fost redactor-șef adjunct la „Frontul Plugarilor”, iar ulterior a lucrat la „Agricultura Nouă” (care avea să devină „Agricultura Socialistă”), de unde a ieșit la pensie.

Sursa foto: AI

Alexandru Raicu este autorul a peste 25 de volume omagiale și a mai multor traduceri. A debutat în 1936 cu placheta Vitralii și a continuat cu producții lirice deosebite, printre care: Hironic, Cântec de Țărână, Cetățile înecate, Carnet de soldat și altele.

Despre orașul său natal, Hârșova, își amintește cu nostalgie: „M-am născut la Hârșova, oraș care mi se pare unul dintre cele mai interesante ale țării, în primul rând prin așezarea geografică, într-o căldare dintre două înalte „canarale”, la confluența brațului Borcea cu Dunărea veche”.

Opera:

• Vitralii, versuri, București, 1936
• Hironic, versuri, București, 1939
• Cântec de țărână, versuri, București, 1939
• Cetățile înecate, versuri, București, 1941
• Carnet de soldat, București, 1942
• Hai cu mine, proze, cu o prefață de Ionel Teodoreanu, București, 1942
• Puntea din vale, roman, București, 1948
• Viitoarea, nuvelă, București, 1950
• Vizite, note de drum, București, 1955
• O întâmplare cu tilc, versuri, București, 1956
• Drumuri de țară, oameni și cooperative, însemnări, București, 1957
• Sosesc romantic, versuri, București, 1968
• Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru, versuri, București, 1971
• Un alai la pescuit, București, 1972
• Luminile oglinzilor, amintiri literare, București, 1974
• Rondelul grădinii de sidef, versuri, București, 1974
• Anotimpul izvoarelor, versuri, București, 1975
• Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze, versuri, București, 1976
• Cerbul de lumină, povestiri, București, 1977
• Cu George Franga despre Muzeul Teatrului Național, București, 1977
• Cartea dimineții, versuri, București, 1978
• Adio, Baudelaire, versuri, București, 1981
• Secretul de la fântâna roșie, București, 1982
• Autografe. File de istorie literară, București, 1983
• Intrarea în pădure, versuri, București, 1984
• În grădina de lumină, București, 1984
• Pasteluri și balade, București, 1987
• Un caz neobișnuit, București, 1989
• Descoperirea păsării Sitela, cu un cuvânt înainte de G. Măcoveanu, București, 1989

Sursa: https://www.harsova.ro/2020/08/alexandru-raicu-poet-oameni-de-seama-din-harsova/