Cum se ambiționează o familie din Vaslui să producă biscuiți de calitate într-o piață ostilă

O familie din Vaslui încearcă să schimbe mentalități. Numai că și răbdarea lor are o limită. Acasă nu mai este acasă, răutatea a luat locul amabilității iar birocrația întâlnită la tot pasul le-a pus la grea încercare răbdarea. Și totuși, de dragul copiilor rămân pe baricade. Povestea celor doi vasluieni este asemănătoare celor care după zeci de ani de exil își doresc să se reîntoarcă, dar înainte de a lua această decizie citiți-le povestea.

Peste jumătate din românii din Diaspora ar vrea să se întoarcă în ţară şi ar vrea să şi investească în România, în special în turism şi agricultură, însă motivele care îi împiedică sunt corupţia, birocraţia şi neîncrederea în clasa politico-administrativă, arăta un studiu despre diaspora românească, comandat de RePatriot şi realizat de Open-I Research.

Între timp, un intens program de susținere a întoarcerii românilor din Diaspora este în curs de desfășurare. Diasporenii sunt invitați să vină cu proiecte și li se promit bani nerambursabili pentru a-i investi în ţara lor.

A crezut în această șansă și o familie din Vaslui, care după 11 ani de muncă în Italia s-a întors în județul cu același nume.

Ca orice poveste, inspirată din realitate, începe cu un vis care are în spate ani de muncă și mii de lacrimi ținute în suflet.

„Totul a plecat cu 12 ani în urmă când am ajuns în Italia la o familie ce deținea un laborator de biscuiți cu o tradiție de peste 30 de ani. Programul de lucru era între orele 04:00-12:00, dar pentru că locuiam la aproape 60 km distanță mă trezeam la ora 02:15 și ajungeam cu 30 minute mai devreme ca să învăț mai repede ceea ce am de făcut. După câteva luni am devenit omul de bază acolo, ajungeam primul la muncă (înainte să învăț eu rețetele și modul de lucru era șeful primul la muncă), eu deschideam fabrica și făceam deja primele rețete până când se trezea patronul și venea să mă ajute. Încetul cu încetul am ajuns să am mai multe responsabilități, salariu mai mare,șefii (soț și soție) îmi cereau din ce în ce mai multe, să muncesc rapid, perfect și curat. Cum spuneau ei, începeau să țipe la mine chiar dacă era totul perfect, eram într-un stres continuu, dar știam că mă așteaptă acasă familia și tăceam și făceam cum vroiau ei, chiar dacă de multe ori era greșit ceea ce voiau ei să fac.

După 11 ani de muncă acolo mă gândeam să plec de la ei, dar îmi era frică pentru că aveam doi copii de crescut. În 2017 am auzit la Pro TV de cei 44000 euro din fondurile europene ce se dădeau prin programul start up națion. În vară am venit acasă și am depus și noi dosarul, printr-o firmă de consultanță, cu gândul să ne facem propriul laborator de biscuiți la noi acasă. În noiembrie 2017 mi-am dat demisia și am venit în țară pentru că a fost acceptat proiectul ce se baza pe  producție  cu doi angajați și cu o cifră de afacere în primul an de aproape un miliard de lei vechi. Am închiriat un spațiu în  Vaslui și l-am amenajat. Bucurie mare pe capul nostru! Cu banii obtinuți am achiziționat o mașină de biscuiți și un cuptor, iar restul erau pentru firma de consultanță, un site și salariile a doi angajați  pentru o perioadă de 6 luni. Restul utilajelor,amenajarea spațiului, actele pentru firmă și aprobările necesare pentru a deschide laboratorul au ajuns la aproape 30.000 euro din banii care îi aveam noi”, ne-a declarat Teodora Bitu.

La acest moment, întreprinzătorul vasluian putea vorbi despre problemele și  piedicile pe care le-a întâlnit la toate instituțiile și firmele. Acestea îi făceau proiecte și lucrări greșite pe care le plăteau, bineînțeles, tot ei.

„Spre surprinderea noastră, Primăria Vaslui a fost cea care ne-a dat aprobarea înainte să avem celelalte avize obținute).

Cu toate că plăteam deja chiria de prin martie (1800 lei lunar), avizele necesare funcționării laboratorului le-am obținut prin iulie. Bun, acum să începem să căutăm clienții. Am făcut primele trei  tipuri de biscuiți și am fost prin diferite magazine, am vorbit cu diverși distribuitori, le-am arătat produsele noastre și am descoperit o altă problemă!” spune Teodora Bitu.

Pentru că biscuiții vasluienilor sunt făcuți cu materie primă de calitate, respectiv din făină de hrișcă, făină de porumb, făină de alune de pădure și cremă de alune, făină de orz, ovăz, orez(au rețete pentru toate tipurile de cereale) și fără aditivi, conservanți, coloranți acești biscuiți se adresează celor cărora le pasă de sănătate.

„Au un preț mult mai mic față de cei care sunt considerați bio (mie, personal mi se pare o mare prostie și un preț nejustificat de mare al produselor bio), dar puțin mai scumpi față de cei făcuți industrial cu tot felul de prostii înăuntru și aduși din afara României. Noi vrem să facem să înțeleagă posibilii clienți că mai bine adaugi doi sau trei lei și cumperi un produs sănătos sau mai bine scazi 7-8 lei și lași moda cu produsele bio și mai cumperi 2-3 produse în plus. Deci, astfel de clienți nu se găsesc în Vaslui sau sunt foarte puțini. Asta au dat de înțeles și distribuitorii locali când  ne spuneau „bagă și tu alte prostii în pungile alea să fie ieftine și noi îți umplem

conturile”. Prețurile pe care noi le-am făcut sunt socotite ca și cum am vinde deja 5000 pachete lunar (la cantitatea asta ar fi un profit de fix doua salarii minime),pe când noi, la momentul actual,ajungem la 100 pachete vândute lunar.

Nu ne considerăm antreprenori, ci o simplă familie care vrea să muncească fără șefi. Dacă am fi fost cu adevarat antreprenori poate ca acum am fi vorbit de o cifră de afaceri de sute de mii de euro” ne povestește Teodora Bitu.

 Sunt în Vaslui de un an de zile dar trăiesc tot din banii aduși din Italia.

Firma se numeste „OLIROBY”, nume dat după copiii acestira Olivia și Robert.

„O parte din biscuiți le-am pus numele «OLI» dupa fetiță, iar o altă parte am vrut să le punem ROBY după băiat, dar sunt deja biscuiți cu numele ăsta, însă căutam o modalitate de a numi biscuiții și după băiat pentru a nu face diferență între copii.

Noi încă mai avem încredere că o să reușim până la urmăși că o să trăim de pe urma pasiunii noastre, pentru că altă opțiune nu mai avem, exclus plecarea din România orice ar fi pentru că am risca foarte mult cu copiii schimbând iar școala sau căminul cu care abia s-au acomodat, și ei sunt pe primul loc înainte de orice”, declară vasluianul care și-a pus toate visele și speranțele în această afacere de familie.

Ca o ironie crudă a sorții, familia trebuie să lupte și cu lipsa celor șapte ani de acasă a vecinilor dar și cu birocrația instituțiilor statului.

»După un an de zile,de când ne-am reîntors în România, eu și familia mea (soț-soție cu doi copii), încă mai aducem bani din Italia în România ca să putem trăi, chiar dacă nu mai lucrăm acolo?

Sau, știți ce mi se spune cel mai frecvent?- „de ce te-ai intors în Vaslui să faci afaceri? Du-te într-un oraș dezvoltat dacă vrei să faci ceva în România!” Dar ei habar nu au că am ales Vasluiul tocmai pentru că este cel mai sărac județ și vreau să ajut la dezvoltarea lui nu numai prin faptul că încerc să aduc bani aici din afara județului, dar am și rude, prieteni, cunoștințe care stau cu ochii pe mine să vadă dacă reușesc să fac eu ceva aici, ca apoi să se întoarcă și ei să facă investiții în România.

Sau, cum vecinii de bloc îmi sparg geamurile la mașină și îmi aruncă pe ea cu tot ce găsesc prin casa-ouă, fructe, legume, chiștoace de țigări de parcă sunt un imigrant și am venit aici să le iau ajutoarele sociale.

Sau, cum românii se bat să cumpere de pe rafturile supermarketurilor toate „rahaturile” care ajung din Europa,iar producătorii români se chinuiesc să-și plătească dările la stat pentru că nimeni nu le mai cumpără produsele.

Sau, când cer niște informații de la instituțiile românești și ei îmi zic să mă duc să caut pe internet. Singurul lucru bun e că, copiii și tinerii (puținii care au rămas) sunt mai civilizați”, ne-au mai declarat cei care încearcă să arate că gusturile pot fi educate.

Așadar, această poveste poate fi un punct de plecare pentru cei care își doresc să se reîntoarcă acolo unde s-au născut. Faceți o scurtă analiză și vedeți dacă această idee va fi pe plus sau pe minus.

Cristina Rădulescu