„Oameni care au fost”. Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 28, 2023
Motto: „Am simţit înfiorat respiraţia adâncă a istoriei.”- Costin C. Kiriţescu

Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”…
Stimați amici, ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre. Am să-ncep rândurile de azi spunându-vă că un bun amic de-al meu, economist și „finanțist” de profesie, mai citește din când în când articolele mele, pe care i le transmit „pe căi moderne”, cu linkuri prin intermediul WhatsApp-ului, el fiind o persoană foarte ocupată în domeniul financiar în care are „un nume onorabil”. Într-unul dintre feedback-urile sale la rândurile mele de la „Oameni care au fost”, m-a „apostrofat” amical că nu prea promovez economiștii și oamenii României care au activat în domeniul finaciar și că și-ar dori ca și această categorie profesională să apară pe „firmamentul” oamenilor de mare valoare ai țării. I-am răspuns, firește, că am scris și despre economiști de renume, dar, cel mai probabil, nu a fost dumnealui atent la subiectele pe care i le-am trimis ori nu a avut timp să le citească. Nu am să reiau aici exemplele din această categorie socio-profesională, dar azi am să-ncerc să adaug un reprezentat de marcă al economiștilor și, mai ales, ai specialiștilor în finanțe ai acestei țări, un academician deosebit. Este vorba despre cel care a fost supranumit, la vremea sa, „profesorul de monedă”. I s-a spus așa pentru că, dăruindu-şi o mare parte a vieţii, cea mai mare, studiului monedei, a scris lucrări monumentale despre aceasta, dar şi pentru că generaţii de specialişti, din bănci, din mediile financiare, din cercetare şi din învăţământ, au deprins de la acest profesor „sunetul curat al perfecţiunii în teoria şi practica monetară”. Este vorba despre o personalitate de marcă, pe numele său Costin C. Kiriţescu, fiu al marelui biolog și istoric deopotrivă Constantin Kiriţescu, cel care a scris o importantă operă despre participarea României la prima conflagrație mondială. Menționez dintru început că „portretul” de azi nu-l voi putea ilustra cu prea multe imagini, din simplul motiv că „pe vasta nemărginire” a Internetului nu se află imagini cu acest reputat specialist. Sau nu am știut eu să caut mai atent…O scurtă trecere-n revistă a vieții acestuia ne spune că profesorul Costin C. Kiriţescu, cel mai prestigios monetarist român, s-a născut la data de 25 mai 1908 în Bucureşti. Trebuie menționat, așa cum menționa și el, faptul că factorul principal care i-a dominat copilăria a fost tatăl său, profesorul și istoricul Constantin Kiriţescu, cel care i-a influenţat pozitiv formarea ca om l-a sprijinit constant în a-i continua activitatea de formație ştiinţifică. Tatăl său era de formaţie biolog, dar şi autorul unor lucrări ştiinţifice istorice, pedagogice, precum şi în domeniul biologiei, firește. Voi aminti că au fost celebre, la timpul lor, manualele sale scrise în colaborare cu prietenul său Popovici-Băznoşeanu, „Zoologia”, „Botanica” şi alte lucrări de specialitate, care le-au popularizat preocupările de ordin pedagogic.

Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”…
Tatăl lui Costin era un bărbat înalt, pe care acesta îl numea în copilărie, alintându-l, firește, „catargul familiei”.Tatăl său, profesorul Constantin Kirițescu fusese „mâna dreaptă” a marelui „om de școală” Spiru Haret. Costin C. Kiriţescu mărturisea în interviurile dumisale că a trăit în deplină armonie cu tatăl său până la un punct, şi anume atunci când a fost „să-mi croiesc o viaţă academică, având la bază un doctorat, pe care eu l-am văzut ca fiind posibil la o mare instituţie ştiinţifică germană, iar dânsul, împreună cu întreaga familie s-a împotrivit acestei idei, pentru că tradiţia noastră pe vremea aceea era Franţa, cu universităţile ei şi, în special, Parisul. Eu alesesem Germania, pentru că la acea dată era una din primele ţări în materie de finanţe şi bănci, iar eu visam să devin un specialist în aceste domenii”. Costin a absolvit studiile gimnaziale în capitală, iar după absolvirea Liceului „Matei Basarab” din Bucureşti, a urmat concomitent cursurile Facultăţii de Drept şi pe cele ale Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, ale căror licenţe le-a obţinut în anii 1929 şi, respectiv, 1930. Nu era el o excepție în domeniu și aşa cum era moda pe atunci, s-a înscris atât la Facultatea de Drept din Bucureşti cât şi la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, cum se numea la acea vreme ASE-ul de astăzi. Cei care se pricep la acele vremuri și la atmosfera profesională ce „roia” în jurul acestor două instituții ne spun că aceste două instituţii de învăţământ superior „distonau profund ca atmosferă, ca preocupări şi ca nivel ştiinţific: Facultatea de Drept era o pepinieră de jurişti, de „clănţăi”, cum se spunea pe vremea aceea, iar Academia de Înalte Studii Comerciale era profilată pe practica economică”. Costin C. Kiriţescu a mers pe drumul său de tânăr studios și și-a luat licenţa la ambele instituţii de învăţământ superior, dorind să-şi continue studiile în străinătate. Merită menționat și faptul că, în paralel, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București. La fel cum merită amintit și faptul că, după absolvirea studiilor universitare a efectuat un stagiu important în cariera sa la „Banca Românească”, după care la „Dresdner Bank” din Berlin şi la „Camera de Comerţ Germano-Română”. Ulterior, în completarea studiilor sale, în anul 1934 şi-a susţinut, la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin, teza de doctorat numită în original „Die Landwirtschaft und die Entwicklung des organisierten Agrarkredits in Rumanien”, devenind „doctor în filosofie şi economie”.

Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”…
În Berlin, Costin Kirițescu a rămas pentru o perioadă de patru ani, dintre care doi pentru studiile doctorale şi alţi doi pentru formarea practică la „Dresdner Bank”. Firește că îi fusese foarte dificil să se descurce la Berlin fără o bursă, numai cu un mic ajutor bănesc din partea tatălui său. Drept urmare, s-a înscris la cantina universității, unde masa de prânz costa circa 60 de pfenigi. Rezultatul „inițiativei” sale cauzate de sărăcie a fost o boală de stomac și a trebuit să schimbe cantina studențească cu un restaurant unde masa de prânz costa o marcă și jumătate. Șansa i-a surâs în capitala germană, unde a citit un anunț pentru ocuparea unui post în orchestra societății producătoare de filme UFA. A reușit la concurs și aceasta i-a fost salvarea, care s-a datorat faptului că în bagajele cu care „aterizase” la Berlin avea și vioara. Costin C. Kiriţescu a avut amintiri deosebite din acea perioadă a vieții sale și mărturisea că a fost profund impresionat de cadrul festiv în care s-au desfăşurat activitatea de „atingere” a nivelului de doctor în filosofie şi economie la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin, prezenți fiind cinci profesori îmbrăcaţi în togă, care au apreciat activitatea sa în facultăţile urmate, l-au felicitat şi i-au urat că oriunde va fi, să certifice bunul renume al Universităţii din Berlin. Pe de altă parte, „stagiul” său german de atunci i-a fost de mare folos, astfel că, pe linie practică, a fost atunci angajat al uneia din cele cinci mari bănci berlineze, „Dresdner Bank” şi, concomitent, a activat și ca specialist la „Camera de Comerţ Germano-Română”, pentru o perioadă de doi ani. În activitatea sa din domeniul bancar de la Berlin a avut parte de sprijinul important acordat de doi specialişti din cadrul „Dresdner Bank”. La finalul perioadei sale berlineze s-a întors, aşa cum decisese dintru început, acasă în România şi a pornit în căutarea unui loc de muncă unde să-și pună în valoare calitățile pe care alții i le remarcaseră. Acasă, în „bunul stil românesc”, a avut parte de o surpriză neplăcută, iar ca proaspăt doctor la Berlin, a constatat, revenit în Bucureşti, că nu îl angaja nimeni, aşa că a „şomat timp de doi ani de zile“, după cum povestea profesorul. Norocul a jucat un rol în viața sa, pentru că, într-o bună zi, l-a întâlnit pe stradă pe unul dintre foştii săi profesori de la Drept, pe nume Gheorghe Taşcă, om pe care-l mai văzuse şi la Berlin, acolo unde acesta fusese vreme de un an ministru plenipotenţiar al ţării în Germania, adciă ambasador cum spunem azi. La întâlnirea sa cu Gheorghe Taşcă în Bucureşti, i-a povestit acestuia necazul său, iar nu mică i-a fost satisfacția când acesta i-a propus să-i fie asistent universitar la Catedra de Economie politică de la Facultatea de Drept. Norocul și munca i-au surâs în continuare, așa că, după o altă aşteptare de doi ani a primit şi informația că la Banca Naţională a României s-a stabilit un termenul pentru concursul de ocupare de posturi libere. Așa se face că s-a prezentat la concurs şi a reuşit să ajungă, conform terminologiei vremii, „impiegat clasa a VIII-a“, adică prima treaptă de încadrare în Banca Naţională a României.Dintru început, nu i-a fost frică de muncă multă și nu nu s-a descurajat, şi-a exercitat exemplar atribuțiile şi, destul de repede, a fost avansat. Aici, la Banca Naţională a urmărit să devină funcţionar la „Serviciul de studii al băncii”, serviciu care fusese recent creat de creditorii străini ce acordaseră împrumuturi de stabilizare Băncii Naţionale a României.

Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”…
Viața a făcut ca, în calitate de „impiegat” la acest Serviciu de studii, a fost chemat într-o zi de guvernatorul BNR şi, în cabinetul acestuia, a fost prezentat profesorului Charles Rist, reprezentantul acelor creditori străini. În respectivul birou, Charles Rist, care era foarte bine informat despre activitatea lui Costin Kirițescu, îi cunoștea parcursul de studii și că a urmat cursurile la Universitatea din Berlin, i-a spus, la un moment dat, cu accente profetice în glas că „o să vină vremea când Rinul nu va mai fi graniţa dintre Franţa şi Germania, iar popoarele francez şi german se vor înfrăţi în cadrul unei Europe unite”… Am ținut să inserez acest episod rememorat de profesorul Kirițescu pentru că, totuși, vorbim despre perioada anilor 30 ai secolului trecut. Parcursul său profesional a fost pozitiv impulsionat și de faptul că, la un moment dat, l-a cunoscut şi pe noul guvernator al BNR, Aurel Vijoli, cel care i-a recunoscut meritele profesionale și i-a dat posibilitatea să avanseze în organigrama de la BNR. Costin Kirițescu a fost și martor și victimă al profundelor schimbări care au urmat la BNR după instaurarea regimului comunist, schimbări survenite și după arestarea lui Vijoli, în anul 1952, după acuzații ce i se aduceau pe principiul că ar fi manifestat „deviere de dreapta”. După ce Kirițescu parcursese relativ repede treptele ierarhiei bancare și a devenit referent I la Serviciul de studii al Băncii, unde a lucrat până în anul 1952, comuniștii au „epurat” personalul băncii, desfăcând contractele de muncă a peste două sute de salariați. A fost învinuit și el, ca și guvernatorul BNR, de „deviaționism de dreapta” și i-a fost desfăcut contractul de muncă, atât de la Banca Națională, cât și de la catedră. Pe tărâm pedagogic, în calitate de asistent la Facultatea de Drept din Bucureşti, parcursese toate treptele ierarhiei didactice, predând succesiv cursuri la disciplinele Economie Politică, Politică Economică, Monedă, Legislaţie Agrară, Drept Financiar. Nu și-a uitat nici cealaltă instituție de învățământ superior pe care o absolvise, așa că, la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (apoi la Academia de Studii Economice) din Bucureşti a predat cursuri la disciplinele: Finanţe şi Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale.

Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”…
Schimbările politice și sociale ale „obsedantului deceniu” l-au afectat direct, astfel că, din motive obiective și de regim comunist care „epura” tot, în anul 1952, i-a încetat atât activitatea didactică cât și cea financiar-bancară. Așa se face că Costin Kirițescu a fost demis de către noul guvernator al Băncii Naţionale, impus de comuniști, situaţie care i-a complicat puternic viaţa, mai ales că avea un copil mic de crescut, în timp ce și soţia sa,împreună cu el, din motive politice, au fost scoşi din rândul oamenilor care puteau să-şi întreţină familia prin mijloace oneste și în profesia pe care o puteau activa cu brio. A urmat o perioadă de coșmar a vieții sale, a bătut la uşile mai multor întreprinderi, în speranţa că va găsi un loc de muncă decent de pe urma căruia să-și câștige onest existența. La un moment dat, în Cişmigiu, unde funcţiona ad-hoc o veritabilă „bursă de ştiri” a celor fără loc de muncă și unde schimba adrese în speranţa că va găsi un post neocupat, a aflat, din pură întâmplare, că există un post liber la un şantier de prefabricate, aflat undeva pe şoseaua Pantelimon, dincolo de linia de centură a Capitalei. Nu a pregetat prea mult și s-a prezentat la şantier, unde a fost întâmpinat de un inginer care l-a trimis la „şeful de cadre”, șef care l-a întrebat de câţi ani este şomer. În urma răspunsului primit, acesta i-a cerut autobiografia. Pentru supraviețuirea familiei sale a fost un mare pas, astfel că, a doua zi, a fost condus la director şi angajat ca pontator la atelierul de tâmplărie al şantierului. Viața a făcut ca să lucreze pe acest şantier timp de cinci ani, fiind strigat în public de către toţi cei din jur „inginerul”, inclusiv de cei de la Ministerul Construcţiilor, eșalonul superior ierarhic de care ținea şantierul respectiv. Timpul a trecut, iar în anul 1958 a aflat că fost eliberat din închisoare Aurel Vijoli, fosul guvernator al BNR, care, reintegrat în activitatea de specialitate financiară, l-a chemat să colaboreze cu el la Ministerul Finanţelor de la acea vreme, cunoscându-i capacitățile profesionale. Firește că profesorul a acceptat chemarea fostului său șef și a performat în activitatea sa ulterioară într-o viață închinată unei profesii pe care a îndeplinit-o cu pricepere și onestitate. Principalul obiectiv la care a participat intens a fost aderarea ţării noastre, la sfârşitul anului 1972, la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Mondială, în pofida unor rezistenţe ale cercurilor politice de la acea vreme, care nu erau de acord cu această participare. Unele dintre aceste curente se manifestă și astăzi, dar curentul de a fi „parte din joc” e o necesitate din punct de vedere al „satului global” în care trăim. Contrar opiniei politice prevalente în „lagărul socialist” de la acea vreme, de neaderare la instituţiile financiare ale „putredului Occident”, România a avut, şi cu aportul lui Costin C. Kiriţescu, curajul să treacă peste această atitudine şi să devină membră a celor două instituţii care conduc destinul monetar şi financiar al lumii, fie că ne place sau nu aceasta. A fost, de multe ori, invitat să țină prelegeri la o serie de universități și institute cum au fost cele din Mannheim, Heidelberg, Dusseldorf, Viena, Linz, Washington, ca „ambasador” al școlii românești de economie.

Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”…
După anul 1972, Costin C. Kiriţescu a activat în cadrul Ministerului Finanţelor, într-o postură în care a participat direct la lucrările de aderare a României la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Mondială. Trebuie amintit, în acest context, faptul că profesorul Costin C. Kiriţescu a fost membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României și a conferenţiat la numeroase și diverse institute şi universităţi străine, printre care la Institutul FMI cu sediul în Washington D.C., SUA, în anul1981. Referitor la aderarea la aceste două organisme mondiale, profesorul Kiriţescu aprecia în anii mai din urmă că „aderarea la FMI şi la Banca Mondială a avut un impact redus asupra situaţiei economice şi financiare a României, deoarece aceste două instituţii internaţionale nu agreau o participare la activitatea lor din partea unei ţări care se aflau în sistemul socialist. Relaţiile noastre cu aceste două instituţii au fost totuşi benefice, în sensul că au deschis calea unor viitoare colaborări mai strânse în perioada postcomunistă”. Eu aș mai adăuga că, istoria fiind scrisă, totuși, fără a fi fost membră la aceste două entități, România nu ar fi putut beneficia de împrumuturi pentru dezvoltarea țării, împrumuturi care au fost plătite apoi la niște dobânzi împovărătoare, care au forțat viața grea a românilor din anii 80, care au dus la evenimentele din decembrie 89, care au dus la „eterna” tranziție românească către „ceva” etc. Repet, istoria „s-a întâmplat” și nu o putem rescrie, dar există cauzalități definitorii în „lanțul trofic” al istoriei! În anul 1981, profesorul Kirițescu a obținut o bursă de trei luni la sediul Institutului Fondului Monetar Internațional de la Washington, unde a realizat diverse studii într-o serie de state, printre care Kenya și Jamaica. Întors în Europa, a fost invitat de Institutul Dunărean-European de la Viena și de Institutul Federal pentru Colaborare Internațională de la Belgrad la manifestările internaționale organizate între anii 1975-1988.

Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”…
Lucrarea sa capitală a fost „Sistemul bănesc al leului și precursorii lui”, în trei volume, apărute între anii 1964-1971. Aceasta reprezintă o istorie a antecedentelor, a genezei și a funcționării sistemului monetar național al României până în zilele noastre. Profesorul Kirițescu a scris multe lucrări de pură specialitate. În acest sens, ideea elaborării celei mai vaste lucrări a sa, adică „Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui” i-a venit în timpul activităţii pe care o desfășura la Institutul de Cercetări Economice, acolo unde a reuşit înscrierea lucrării în planul de activitate al institutului respectiv. La acea vreme, altfel nu se discuta cu nimeni decât pe baza planului! Pentru această lucrare, a avut sprijinul necondiţionat și apropiat al directorului institutului respectiv, Costin Murgescu. Merită amintit faptul că, iniţial, lucrarea respectivă a fost înscrisă în plan ca sarcină a unui colectiv de economişti din cadrul institutului. Ulterior, rând pe rând, ipoteticii și eventualii colaboratori s-au retras din diferite, diverse și „românești” motive, astfel că, finalmente, a rămas singur cu sarcina elaborării întregii lucrări, fapt care l-a adus în postura de a deveni celebru. Condiţiile de lucru pentru acea elaborare a lucrării nu au fost deloc simple, pentru că activitatea sa „de bază” o avea la Ministerul Finanţelor, după care continua să lucreze „cu o jumătate de normă” la Institutul de Cercetări Economice şi, finalmente, în jurul orelor 20.00, putea să acceseze poarta de la Biblioteca Academiei Române, acolo unde se retrăgea pentru a lucra la „sarcina sa de plan”. Profesorul Kirițescu mărturisea biografilor săi că, în acea perioadă de intens travaliu profesional, a găsit un sprijin deosebit în persoana lui Victor Slăvescu, un specialist proaspăt ieşit din închisoare, persoană cu care împărtăşea şi activitatea în bibliotecă, dar şi scurtele plimbări și schimburi de opinii pe care şi le permiteau împreună prin din grădina Academiei. Am menționat despre lucrul la această operă a sa, dar profesorul Costin C. Kiriţescu a avut o operă impresionantă ca volum (peste patru sute de studii şi lucrări apărute în limba română şi în multe limbi străine), dar, mai ales, ca valoare ştiinţifică. Aș menționa aici câteva dintre acestea: „Inflaţia şi combaterea ei” (1943), „Geneza monedei” (1945), „Aspecte ale problemelor monetare contemporane” (1946), „Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui” (3 volume în perioada 1964-1970; ediţia a II-a în 1997, sub auspiciile Băncii Naţionale a României), lucrare distinsă cu Premiul „Petre S. Aurelian” al Academiei Române; „Relaţiile valutar-financiare internaţionale” (1978), „Moneda – mică enciclopedie” (1981; ediţia a II-a în colaborare, în 1998, tot sub auspiciile Băncii Naţionale a României), „Un secol de frământări monetare” (1996), „Idei contemporane în acţiune” (1996) etc.

Costin C. Kiriţescu, „profesorul de monedă”…
În perioada 1991-1998, a ocupat funcția de membru al Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, iar în anul 2001, la decernarea premiilor Băncii Naționale a României, i s-a acordat „Premiul special pentru întreaga activitate”. Nu e mai puțin important de a rememora faptul că a fost membru al Societăţii Economiştilor Români, al Societăţii Ateneului Român și al Asociaţiei Române pentru „Clubul de la Roma”. La fel cum este meritoriu și faptul că, la data de18 decembrie 1991, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la data de 10 noiembrie 1992, membru titular al acesteia. La data de 1 decembrie 2000, de ziua națională a României, i-a fost oferit, de către Președintele României, Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce, pentru merite deosebite în cercetarea proceselor economice și în elaborarea strategiei de dezvoltare economică. Specialiștii în domeniul în care a activat profesorul Kirițescu spun că au fost plăcut surprinşi de un fapt uluitor al operei acestuia, adică faptul că a sa concepție ştiinţifică, financiară şi monetară ce-i transpare în scrierile di opera sa „poartă pecetea perenităţii”. Întrebat despre această „perenitate”, profesorul Kirițescu a ținut să sublinieze pe acest subiect că: „Nu trebuie uitat că activitatea mea teoretică şi practică a început înainte de instaurarea economiei totalitare în ţara noastră. Pot să afirm că bazele întregii mele activităţi au fost puse încă de atunci şi continuate după ce starea de lucruri din ţară s-a schimbat. Acest debut caracterizează întreaga mea activitate, care a fost influenţată foarte puţin de schimbările din viaţa economică şi politică de după 23 august 1944. Am fost şi sunt un liberalist pragmatic, în teoria economică”.
După decembrie 1989, apreciind evoluţia economică, financiară şi monetară a României după 1990, profesorul Costin Kiriţescu spunea, la 90 de ani de viaţă exemplară în slujba BNR şi a ţării, că „este foarte uşor să critici o evoluţie care depinde de numeroşi factori, ce nu se lasă totdeauna influenţaţi de voinţa unui conducător. Fapt este că ne aflam în prezent în faţa unei crize a societăţii noastre, care îmbracă toate aspectele: economice, financiare, monetare şi morale. Este greu de spus şi mă feresc să spun că politica unui regim sau a altuia s-a aflat la originea acestei crize. Totdeauna am privit înainte şi m-am ferit de aprecierea trecutului, ceea ce fac şi în clipa de faţă.” Spre amurgul vieții sale, în cuvântul rostit la ceremonia decernării premiilor BNR pe anul 2001, academicianul Costin C. Kiriţescu spunea, printre altele:„Este cunoscut faptul că orice tânăr ajunge cândva la vârsta la care începe să se întrebe despre rostul lui în viaţă. Ajuns la această vârstă, alegerea mea era deja făcută: Voi deveni bancher! Dar, nu orice bancher, ferească Dumnezeu. În visurile mele cele mai cutezătoare vedeam un bancher deosebit, care să folosească banii ca să ajute poporul necăjit să iasă din sărăcie. Cu timpul, aspiraţiile mele romantice s-au mai potolit, înţelegând că orice vis are şi revers.”. Profesorul Kirițescu a trecut la cele veșnice la data de 13 decembrie 2002. Școli și institute poartă azi numele său. Un profesor iubit de studenți, Kiriţescu spunea tinerilor economişti: „să nu alerge după himere. Himerele sunt bune pentru artişti. Pentru economişti, himerele pot să distrugă un om, aşa încât le recomand să nu se lase prinşi în mrejele himerelor”. Un adevăr valabil pentru multe alte domenii ale vieții societății noastre! Pentru astăzi am terminat de povestit și ne întâlnim joia viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Constantinescu, N.N.,„Economistul Costin C. Kiriţescu”, în „Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000
Coord.prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu, „Caiet de lucru 8.3 Lucrări enciclopedice și monografice românești, Un secol de gândire econimică în România (1918-2018)”, Institutul Național de Studii Economice „Costin C Kirițescu”, 2017-2018
https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=K
https://www.bnr.ro/page.aspx?prid=3258
http://www.ince.ro/Despre_noi/despre_noi.html
https://www.scribd.com/document/361824548/Costin-C-Kiritescu
Jurnal FM 