Copiii abandonați din județul Neamț. În mâna cui, e viața lor?

Copiii abandonați din județul Neamț. În mâna cui, e viața lor?

Copiii lăsați în grija bunicilor de către părinții care sunt plecați în străinătate, suferă enorm de lipsa acestora.

Motivele pentru care aceștia aleg să plece din țară sunt legate de condițiile de trai din România sau lipsa unor locuri de muncă bine plătite, care nu asigură un trai decent sau lipsit de nevoi, întregii familii.

Județul Neamț ocupă locul 30 în clasament din cele 42 de județe din România. Astfel, un număr de 1060 de copii au ambii părinți plecați la muncă în străinătate. 973 este numărul copiilor cu părintele unic susținător plecat, iar 5591 dintre copii au un singur părinte plecat peste hotare.

În total, 7624 de copii din Neamț, duc lipsa părinților sau a unuia dintre aceștia, care au fost nevoiți să părăsească România pentru un trai mai bun.

În mâna cui, e viața lor? În mâinile muncite ale bunicilor…

Bunicii..ce ne-am face fără ei. Trecuți prin viată și înzestrați de la Dumnezeu cu un munte de iubire, bunicii sunt nevoiți să-și crească nepoții lăsați în urmă de părinți.  Încep grijile să se multiplice, iar ziua de pensie pe care se gândeau că o vor aștepta liniștiți, le pune în brațe din nou, munca de părinte. În fond, asta-i viața, își urmează mersul, indiferent de câte suflete rămân rănite.

Rămași în grija bunicilor, după ce, mama lor a plecat la muncă în străinătate

În urmă cu 15 ani, împinsă de nevoi și lipsuri, o tânără mama din Neamț, a ales să plece din țară. Avea de îngrijit 3 copii, iar salariul din România nu ii permitea să facă acest lucru. A lăsat în grija bunicilor copiii, și a plecat. Nu vom dezvălui numele acesteia, deoarece dorește să-și păstreze anonimatul.

Motivele pentru care a ales acestă cale, au fost determinate de traiul din țară și de neputința că nu le poate oferi copiilor, o viață mai bună.

,,Nu voi uita niciodată ziua în care am plecat lăsând în urma mea, copiii. Voiam să renunț, însă Dumnezeu mi-a dat putere să merg mai departe. Știam că părinții mei vor avea grijă de ei, iar asta m-a liniștit.,,

Rămași în grija bunicilor, au primit educația și sprijinul necesar pentru a urca pe treapta socială. Vorbim de un caz fericit, a unor copii care au înțeles care este situația, iar metoda de creștere a bunicilor, a fost eficientă.

Cu mâinile muncite și părul cărunt, bunica, ne povestește câte puțin din clipele în care, din bunică devenise din nou, mamă.

,,Mi-a fost greu atunci, dar nu am avut de ales. I-am iubit necondiționat și am încercat să le oferim tot ce am avut noi să nu simtă niciodată lipsa fiicei mele. Mi-aduc aminte ziua în care au venit aici, erau mai mari bagajele. Acum sunt mari și realizați. Îmi mulțumesc mereu de grija pe care le-am purtat-o și de educația pe care le-am oferit-o. Sunt mândră de ei și mă bucur că am avut puterea să-i educ ca o mamă, chiar dacă le-am fost bunică.,,

Aceasta este o poveste fericită în care dragostea, a fost mai presus de orice sentiment.

Să nu uităm însă, de cei care au cu adevărat nevoie de un sprijin. De copiii abandonați de proprii părinți care rămân în voia sorții..nu în grija bunicilor. Cărora dreptul la educație le este luat de lipsuri..iar asta nu stă în puterea lor. Nu pot decide ce e bine sau rău dacă nu sunt îndrumați în momentele în care, se trezesc siguri, luptând cu viața.

Copiii abandonați din județul Neamț

Asta-i România zilelor noastre, acestea sunt condițiile și motivele pentru care părinții pleacă. Lipsa banilor, a neputinței, a indiferenței sau a lipsei de conștientizare. Adevăratele drame care se apasă pe umerii slabi, ai copiilor , blestemați să trăiască o astfel de viață. O altă viață..până când cineva va dori să-i ajute.

Jurnal de Neamț

Elena Mogoșan