Jurnal FM 
Coca Farago, poetă, prozatoare, traducătoare și autoare română de piese de teatru
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 1, 2025
Coca Farago (născută Ana-Virginia Farago; n. 1 august 1913, Craiova, România – d. 1 septembrie 1974, București, România) a fost o poetă, prozatoare, traducătoare și autoare română de piese de teatru.
A fost fiica scriitoarei Elena Farago și a funcționarului bancar Francisc Farago. A început să scrie poezii la doar șase ani, atrăgând atenția lui Lucian Blaga, care a lăudat-o într-un articol din revista „Cuvântul” din iulie 1925.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Coca_Farago#/media/Fi%C8%99ier:Sulutiu_Farago_Jebeleanu_1935.jpg
După ce a frecventat un institut privat de fete, a urmat cursurile Conservatorului „Cornetti” din Craiova, specializându-se în arta dramatică. A lucrat ca actriță la Craiova și, ocazional, la Cernăuți, după care s-a mutat la București. Acolo a jucat în piese de teatru experimentale, alături de actori ca Tantzi Cocea, Lucia Demetrius și Emil Botta, în teatrele „Masca” și „Treisprezece și unu,” fondate de G. M. Zamfirescu.
Pentru a se distanța de faima mamei sale, s-a angajat la Biroul de Presă al Fundației Regale și la Ministerul Muncii. A lucrat, de asemenea, ca instructor scenic la „Apărarea Patriotică,” pictor decorator, regizor de culise și îndrumător al cenaclurilor literare din București și județul Ilfov. A fost scenograf la Teatrul Național din Craiova și la Teatrul Poporului din București între 1945 și 1946, iar ulterior a urmat școala de cadre a Sectorului de Cultură și Artă al Municipiului București (1947-1949). A condus cenaclul literar al Consiliului Sindical Județean Ilfov și a ocupat diverse funcții în cadrul Uniunii Sindicatelor și altor instituții culturale bucureștene. A fost și asistentă la Muzeul „K. Zambaccian,” precum și cronicar dramatic, comentând spectacolele lui Victor Ion Popa și Ion Sava în publicații precum „Jurnalul Craiovean,” „Falanga,” și altele.
În 1940, s-a căsătorit cu actorul și autorul de scenarii teatrale Geo Maican, însă mariajul lor s-a încheiat cu un divorț. Coca Farago și-a făcut debutul literar în 1928 cu poezia „Primăvara,” publicată în „Viața literară.” De-a lungul anilor, a publicat poezii și proză în numeroase reviste culturale ale vremii, precum „Viața literară,” „Arhivele Olteniei,” „Bilete de papagal,” „România literară,” „Convorbiri literare,” și „Luceafărul” din Timișoara.
Coca Farago a avut o carieră literară diversificată, debutând editorial cu piesa „Întâmplarea” în 1935, urmată de romanul „Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim” în 1936, volumul de proză scurtă „Vulturul albastru” în 1938 și volumul de poezii „Poeme pentru singurătate” în 1943. A lăsat în manuscris mai multe piese de teatru, unele scrise în limba franceză, un roman și o nuvelă.
Membră a Societății Scriitorilor Români din 1937 și a Societății Autorilor Dramatici Români din 1938, Coca Farago a frecventat cenaclul „Sburătorul” și a fost considerată de George Călinescu parte din „noua generație” de scriitori. Volumul său de poezii „Poeme pentru singurătate” se remarcă prin confesiuni lirice sensibile și intense trăiri intime, pentru care a primit premiul Societății Scriitorilor Români.
Proza sa reflectivă include personaje neobișnuite, sortite singurătății, iar „Vulturul albastru,” o lucrare emblematică pentru acest volum, evidențiază simbolul păsării de pradă ca un avertisment ibsenian.
Coca Farago a murit la București pe 1 septembrie 1974, lăsând în urmă o moștenire literară deosebită.
Referințe bibliografice:
- Călinescu, George. „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, București, Editura Minerva, 1986, p. 968, 1031
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Coca_Farago
- https://www.autorii.com/scriitori/coca-farago/
Sursa foto: Internet
Simona Tănase, bibliotecar.
Opiniile cititorului
Continue reading
