Ștefan Tita, activist și scriitor român de stânga

Ștefan Tita (n. Teodor Solomon ; 14 august 1905 – 1 septembrie 1977) a fost un activist și scriitor român de stânga în mai multe genuri.

Ștefan Tita și-a petrecut copilăria și a urmat studiile la Liceul „Gheorghe Șincai” din același oraș. Încă din anii de școală a manifestat un interes deosebit pentru literatură, fondând un cenaclu literar la care participau colegi și prieteni, și publicând un scurt text în Revista Copiilor și a Tinerimei. Aceste activități au prefigurat o promițătoare carieră literară. Deși a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București, Tita a decis să nu urmeze cariera de avocat, orientându-se în schimb spre jurnalism. A lucrat ca redactor-șef la publicația Aurora și a fost redactor la cotidianele Adevărul și Dimineața, precum și la alte ziare și reviste, devenind, la sfârșitul anilor ’30, secretar de redacție la Adevărul literar și artistic.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Tita#/media/File:%C8%98tefan_Tita_circa_1937.png

După 23 august 1944, Tita a urmat convingerile sale politice de stânga și a devenit redactor la Libertatea, ziarul oficial al Partidului Social-Democrat condus de Ion Pas, cu care colaborase anterior la revista Șantier în anii ’30. După suspendarea Libertății în 1946, Tita a ocupat funcția de secretar general al Ministerului Artelor până în 1948, dar nu a rămas inactiv în această poziție. La începutul anilor ’50, s-a reorientat către literatura pentru copii, inclusiv în genul science-fiction, și dramaturgie, exploatând libertatea oferită de fantezie și alegorie în scrierile destinate celor mici.

Timp de aproape 25 de ani, Ștefan Tita a publicat numeroase lucrări apreciate de copii, de la cei mai mici până la cei din pragul adolescenței, demonstrând o versatilitate creativă remarcabilă. Deși contribuțiile sale au fost adesea marginalizate, scrierile lui merită, fără îndoială, o redescoperire. Tita a încetat din viață la 1 septembrie 1977 în București.

Tita a avut un debut poetic în adolescență, în 1919, și s-a remarcat inițial prin proza pacifistă, ulterior contribuind la realismul social românesc. Înainte de al Doilea Război Mondial, a explorat și genul satirei și a început să scrie pentru teatrul de revistă, fiind influențat de rădăcinile sale evreiești. După ce a devenit discipolul lui Ion Pas, s-a implicat activ în mișcarea socialistă și antifascistă, lucrând ca redactor pentru organele de presă ale Partidului Social Democrat (PSDR). În urma instaurării dictaturii lui Ion Antonescu, scriitorii evrei au fost interziși, iar Tita a fost nevoit să își asigure supraviețuirea prin alte mijloace.

După căderea regimului lui Antonescu, Tita și-a reluat activitatea jurnalistică și literară, aliniindu-se cu schimbările politice de stânga din România. În această perioadă, a fost angajat ca cenzor la Ministerul Propagandei și a colaborat la relansarea publicației Libertatea. De-a lungul anilor, Tita a continuat să fie un participant activ la scena culturală românească, publicând poezie, proză, și lucrări pentru copii, deși operele sale au fost adesea criticate pentru didacticism și stilul său melodramatic.

În anii ’50, Tita a revenit în forță, concentrându-se pe literatura pentru copii și science-fiction. A fost, de asemenea, implicat în agitprop comunist, activând în teatrul politic și compoziția de cântece, și a încercat să revigoreze genurile de farsă și comedie. În ciuda criticilor, Tita a rămas un autor prolific, iar contribuțiile sale finale s-au axat pe compoziția de piese muzicale patriotice.

Ștefan Tita a fost o figură complexă a literaturii române, ale cărui lucrări, deși uneori controversate, au lăsat o amprentă importantă în domeniul literaturii pentru copii și tineret.

Sursa: https://grafimetria.ro/scriitor/tita-stefan/

și https://en.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Tita