Avram Leib Zissu, scriitor avangardist, publicist, om de afaceri, filantrop evreu român

Avram Leib Zissu (n. 25 ianuarie 1888, Piatra Neamț – d. 16 septembrie 1956, Tel Aviv) a fost un scriitor avangardist, publicist, om de afaceri, filantrop și lider sionist evreu român. A fost un important fruntaș al comunității evreiești din România în perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A ocupat funcția de președinte de onoare al Partidului Evreiesc din România și s-a implicat activ în mișcarea sionistă. Originar dintr-o familie cu rădăcini hasidice, Zissu a fost un om de afaceri de succes și un susținător al culturii evreiești, devenind cunoscut ca un teoretician al sionismului religios și ca promotor al modernismului literar în România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avram_Leib_Zissu#/media/Fi%C8%99ier:A._L._Zissu.jpg

Zissu s-a născut într-o familie de evrei religioși, având zece frați și surori. Tatăl său era contabil de bancă, iar mama sa era casnică. A urmat studii religioase, devenind rabin la 20 de ani, dar nu a practicat această profesie. În tinerețea sa, a avut legături cu intelectuali evrei, inclusiv cu Eugen Relgis, care ulterior a devenit scriitor anarhist. Zissu a frecventat cercuri literare la Iași, unde a cunoscut figuri importante ale culturii evreiești.

În 1909, Zissu a redactat „Hamekitz” (Deșteptătorul), prima revistă laică evreiască din Vechiul Regat. A colaborat cu mai multe publicații, inclusiv „Egalitatea” și „Floare albastră”. A fost activ în promovarea sionismului spiritual și în criticarea antisemitismului din România, influențat de ideile lui A.C. Cuza. În 1914, a debutat ca dramaturg cu piesa „David Brandeis”, iar în 1926 a publicat romanul „Spovedania unui candelabru”, care a fost tradus în Franța.

După 1914, Zissu s-a căsătorit cu fiica unui industriaș și a devenit un om de afaceri de succes. A fost coproprietar al unei fabrici de zahăr și a susținut numeroase cauze filantropice, ajutând atât evrei, cât și români. În 1927, s-a mutat la Berlin pentru afaceri, continuând să scrie și să publice lucrări în România.

Zissu a fost activ în mișcarea sionistă și a fost un lider al Partidului Național Evreiesc. În perioada regimului antonescian, între 1941 și 1944, a condus un oficiu semilegal de emigrare pentru evreii din România. De asemenea, a avut conflicte cu Wilhelm Filderman, președintele Uniunii Evreilor Români, criticând politica de asimilare a evreilor.

După Al Doilea Război Mondial, Zissu a fost arestat de regimul comunist în 1951 și condamnat pentru activitatea sionistă, fiind încarcerat până în 1956. După eliberare, a emigrat în Israel, unde a murit la scurt timp, la Tel Aviv, în urma torturilor suferite în detenție.

Zissu a scris mai multe lucrări literare, printre care:

• „David Brandeis” (1914)
• „Spovedania unui candelabru” (1926)
• „Ereticul de la Mânăstirea Neamțu” (1930)
• „Marcu sin Marcu” (1934)
• „Calea calvarului” (1935)
• „Samson și noul Dagon” (1939).

De asemenea, a scris eseuri, cum ar fi „Logos, Israel, Biserica”, în care a criticat creștinismul din perspectiva unui evreu ortodox. A fost și autor al lucrării „Nu există cult mozaic”, care susținea ideea că evreii ar trebui să fie considerați o naționalitate, nu o religie.

Avram Leib Zissu rămâne o personalitate complexă, care a reușit să combine afaceri, literatură și activism sionist într-un mod care a stârnit controverse. Deși figura sa a fost uneori umbrită de legăturile sale cu persoane din extrema dreaptă, meritele sale în salvarea evreilor români în timpul Holocaustului și în organizarea emigrărilor în Israel sunt incontestabile. De asemenea, opera sa literară, cu un stil avangardist, continuă să fie apreciată pentru profunzimea sa intelectuală și inovațiile sale stilistice.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avram_Leib_Zissu