Grigore Eliescu, entomolog, silvicultor și naturalist român, doctor docent în științe biologice

Grigore Eliescu (n. 25 ianuarie 1898, București – d. 26 august 1975, București) a fost un entomolog, silvicultor și naturalist român, doctor docent în științe biologice, membru corespondent al Academiei Române din 1948.

A urmat studiile liceale și universitare la București, la Facultatea de Științe, Secția Științele Naturale. Continuându-și formarea la München, a obținut doctoratul în 1930. În perioada 1923–1940, a fost asistent, iar între 1940 și 1941 conferențiar și profesor la Catedra de botanică și zoologie forestieră a Facultății de Silvicultură din București, ulterior activând și la Brașov. În 1922 a condus Muzeul Silvic, iar între 1930 și 1933 a fost la conducerea Casei Autonome a Pădurilor Statului. În perioada 1933–1958 a fost director al Laboratorului de protecția plantelor, pe care l-a înființat.

Activitatea sa științifică a început în 1927, când a început cercetările privind comportamentul și dezvoltarea dăunătorilor forestieri. S-a concentrat pe inventarierea principalilor dăunători și pe ierarhizarea lor în funcție de gravitatea atacurilor, realizând determinatoare pentru identificarea acestora și a formelor lor de atac. A studiat în detaliu marile defoliatoare din România, iar ulterior s-a preocupat de dinamica populațiilor de insecte, urmând să sprijine implementarea măsurilor de combatere a acestora în silvicultură.

I, the copyright holder of this work, hereby publish it under the following license

This file is licensed under the Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 International license.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Alexandru_Beldie,_Aurora_Gruescu,_Marin_Radulescu,_Vintila_Stinghe,_Grigore_Eliescu,_Constantin_Chirita.jpg

Printre lucrările sale importante se numără: Contribuții la cunoașterea morfologiei, anatomiei și biologiei lui Sophyrus pini (1932), Contribuții la cunoașterea morfologică și bionomică a lăcustei Isophya speciosa (1935), Determinarea păsărilor răpitoare (1936), Protecția pădurilor (1940), Omida stejarului (1949), Insectele xilofage ale stejarului (1953), Gândacii de frunză și combaterea lor (1954), printre altele.

A contribuit activ și la protecția pădurilor din România, coordonând campanii pentru combaterea omizii stejarului în 1932 și luptând împotriva insectelor dăunătoare pădurilor după 1951. A fost un pionier în studierea distribuției geografice a insectelor defoliatoare în sud-estul Europei, fiind un lider în stabilirea celor mai eficiente metode de combatere.

În paralel, ca director al Secției de ecologie animală din cadrul Institutului de Biologie „Traian Săvulescu” din București, a studiat zoocenozele în context ecologic. A fost membru al Academiei de Științe din România și al Academiei de Științe Agricole și Silvice, fiind distins cu „Ordinul Muncii”, clasa I (1968).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Eliescu

și https://www.facebook.com/Acad.Ro.Fil.Cj/photos/a.1256404537709725/1376103529073158/?type=3