Aurel Lambrino, prozator și traducător român

Aurel Lambrino (n. 4 aprilie 1911, Iași – d. 4 martie 1978, București) a fost prozator și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Sursa foto: AI

A urmat școala primară și liceul în Iași, apoi a studiat la Facultatea de Litere. A fost profesor de limba franceză în diverse școli din țară, inclusiv la Liceul Mihai Viteazul din București. De asemenea, a fost redactor la revistele Luceafărul și Viața românească și șef de secție la publicațiile românești pentru străinătate.

Debutul literar al lui Lambrino a avut loc în suplimentul literar al ziarului ieșean Lumea. A colaborat cu schițe, nuvele, versuri, articole și recenzii la revistele Viața literară, Revista Fundațiilor, Pagini moldave, Însemnări ieșene, Viața românească, Gazeta literară, Luceafărul, Secolul XX, Bilete de papagal și altele.

Printre lucrările sale se numără volumul Întoarcerea feciorului (1957) și Poveștile titirezului șchiop și alte piruete (1975). De asemenea, Aurel Lambrino a tradus lucrări de autori precum Jose Lins do Rego, Alba de Cespedes, S. Bullrich, Maxim Gorki, M. Lermontov, Leonid Leonov și alții.

Sursa: https://bjiasi.ro/wp-content/uploads/2020/07/scriitori-si-publicisti-2021-site.pdf

Alte articole: https://jurnalfm.ro/coriolan-dragulescu/