Jurnal FM 
Vasile Florescu, filosof, estetician, filolog și istoric român
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 4, 2026
Vasile Florescu (n. 4 aprilie 1915, satul Manga, comuna Voinești, județul Dâmbovița – d. 14 aprilie 1982, București) a fost un filosof, estetician, filolog și istoric al culturii. A urmat studiile liceale la „Ienăchiță Văcărescu” din Târgovişte, pe care le-a absolvit în 1936. După finalizarea Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1940), a fost profesor suplinitor la liceele „Petru și Pavel” din Ploiești, „Ienăchiță Văcărescu” din Târgovişte, „Aurel Vlaicu”, „Mihai Viteazul” și „Gheorghe Lazăr” din București, precum și la școlile elementare din periferia Capitalei. A urmat și cursuri la Școala Normală Superioară (1942) și la Institutul Francez de Studii Înalte.
Sursa foto: AI
A dobândit cunoștințe solide în domeniul lingvisticii, esteticii, teoriei literaturii, teoriei culturii, istoriei, logicii și filosofiei, fiind poliglot și cunoscând limba latină, greacă, franceză, germană și italiană. Debutul său publicistic a avut loc în revista Cadran, iar pe parcurs a publicat articole și lucrări în publicații precum Comentar, Universul literar, Luceafărul, Gazeta literară, Viața românească, Revista de filosofie, precum și în reviste internaționale, printre care Philosophy and Rhetoric (Pennsylvania, SUA) și 11 Verri (Milano, Italia).
În 1968, a publicat primul său volum, Conceptul de literatură veche. Geneză și evoluție. Rolul său în istoria artei și teoriei literaturii, urmat de Retorica și neoretorica. Geneză, evoluție, perspective (1973). De asemenea, a publicat lucrări și în străinătate, precum La rivolutazione della retorica nella filosofia contemporanea (1970) și Rhetoric and its Rehabilitation in Contemporary Philosophy (1970). A fost apreciat de specialiști români și internaționali, printre care Tudor Vianu, Al. A. Philippide, Dan Simonescu, Dan Zamfirescu, Vittore Branco, Emilio Mattiali, Georgia Riccioli și James J. Murphy.
Florescu a fost membru al Academiei de Științe Sociale din Bologna, al Societății Internaționale de Istoria Retoricii, corespondent al Societății Americane de Retorică și membru al Uniunii Scriitorilor din România. În ultimii ani ai vieții, a donat o mare parte a bibliotecii sale Bibliotecii Județene „Ion Heliade Rădulescu” din Târgovişte și Muzeului Județean Dâmbovița.
Într-o scrisoare din 15 noiembrie 1981, adresată profesorului Victor Petrescu, Florescu își amintește de tinerețea sa la Târgovişte, marcată de lipsuri materiale.
Deși a devenit o personalitate de renume internațional, Florescu și-a exprimat amărăciunea față de marginalizarea sa în țară, afirmând: „Așa se explică de ce sunt atât de sărac și azi, de ce standardul meu de viață este atât de scăzut. Mi s-a propus să rămân în America sau în Franța, dar am refuzat. Poate că nu m-aș fi îmbolnăvit atât de grav și aș fi lucrat mai mult și mai bine, dar pentru un biet profesor de școală elementară (…) de la periferia Andronache și Voluntari, am făcut destul de mult.”
Scrisul său a fost dedicat reabilitării retoricii, înțeleasă nu doar ca o disciplină literară, ci și ca un complex de tehnici argumentative. A sincronizat cercetările românești cu cele internaționale, aducând noi contribuții în domeniu. În Conceptul de literatură veche, urmărește evoluția conceptului de la Antichitatea greacă și latină până în Evul Mediu și perioada modernă, punând constant în legătură teoria literară cu contextul cultural și ideologic al epocilor respective.
Florescu a abordat originile retoricii, considerând că aceasta nu poate apărea într-un loc sau timp anume, ci este un proces influențat de schimbările structurale ale societății. Studiul său a fost profund influențat de gândirea lui Aristotel și Cicero, iar concluzia sa a fost că retorica este o disciplină mult mai complexă și valoroasă decât era considerată tradițional.
Printre lucrările sale de referință se numără:
- Conceptul de literatură veche. Geneză și evoluție. Rolul său în istoria artei și teoriei literaturii (1968)
- Retorica și reabilitarea ei în filosofia contemporană (1969)
- Rhetoric and its Rehabilitation in Contemporary Philosophy (1970)
- Retorica și neoretorica. Geneză, evoluție, perspective (1973)
Referințe despre Vasile Florescu includ monografiile și dicționarele literare, printre care Dicționarul Scriitorilor Români (1998), Panorama criticii literare românești (2001) și Scriitori și publiciști dâmbovițeni (2005).
