Auguste Rodin, sculptor francez

Auguste Rodin (născut pe 12 noiembrie 1840, Paris, Franța – decedat pe 17 noiembrie 1917, Meudon) a fost un sculptor francez renumit pentru figurile sale impresionante din bronz și marmură. Mulți critici îl consideră unul dintre cei mai mari portretiști ai sculpturii. Cea mai celebră lucrare a sa, Porțile Iadului, comandată în 1880 pentru Muzeul de Arte Decorative din Paris, a rămas neterminată la moartea artistului, dar a dat naștere unora dintre cele mai cunoscute opere ale lui Rodin, precum Gânditorul și Sărutul. Printre portretele sale notabile se numără reprezentările lui Victor Hugo și Honoré de Balzac, iar popularitatea sa este confirmată de numărul mare de turnări postume ale sculpturilor sale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Auguste_Rodin#/media/Fi%C8%99ier:Auguste_Rodin_fotografato_da_Nadar_nel_1891.jpg

Rodin provenea dintr-o familie modestă. La 13 ani a intrat la o școală de desen, unde a studiat desenul și modelajul. La 17 ani a încercat, fără succes, să intre la École des Beaux-Arts. După ce a ratat admiterea de trei ori, a decis să-și câștige traiul prin sculptură decorativă. Moartea surorii sale, Marie, în 1862, l-a afectat profund, determinându-l să ia în considerare intrarea în viața religioasă. Totuși, în 1864, a întâlnit-o pe Rose Beuret, o croitoreasă care i-a fost alături până la moartea ei, în 1917, cu puțin timp înainte de moartea artistului.

Primele sale lucrări independente au fost studii de portret ale lui Beuret, iar prima sa lucrare expusă la Salon, Omul cu nasul spart, a fost respinsă. În 1875, la 35 de ani, Rodin a vizitat Italia, unde lucrările lui Michelangelo și Donatello i-au schimbat viziunea artistică, oferindu-i inspirația pentru stilul său original. Sub influența acestora, a creat Epoca Bronzului (1877), o lucrare controversată pentru realismul său frapant, care l-a adus în atenția lumii artistice.

La începutul anilor 1880, Rodin a primit comenzi importante, inclusiv pentru Porțile Iadului, o sculptură monumentală inspirată din Divina Comedie a lui Dante. Aceasta lucrare, care i-a dominat cariera, a fost proiectată pentru Muzeul de Arte Decorative din Paris și a devenit o sursă de inspirație pentru alte opere celebre, precum Gânditorul. În 1884, a fost însărcinat să creeze un monument pentru orașul Calais, dedicat sacrificiului localnicilor în timpul Războiului de o Sută de Ani. Acest proiect, Burgerii din Calais, a fost finalizat în 1886 și este considerat una dintre capodoperele sale.

Rodin a avut o viață personală tumultuoasă, cu numeroase relații. În 1885, a început o poveste de dragoste cu Camille Claudel, una dintre elevele sale, o sculptoriță talentată. Relația lor intensă și deseori conflictuală s-a încheiat în 1898. În această perioadă, Rodin a creat multe sculpturi care explorau tema pasiunii, printre care și Sărutul, inspirată inițial de personajele Paolo și Francesca din Divina Comedie.

Deși a devenit faimos, Rodin a avut conflicte cu instituțiile academice din Franța și cu publicul. A petrecut un deceniu realizând patru monumente, dintre care cel dedicat lui Balzac, o lucrare controversată pentru stilul său expresionist, a generat reacții negative, dar a fost susținută de Georges Clemenceau. Statuia a fost instalată în Paris abia în 1939.

Expoziția Universală din 1900 a consacrat renumele internațional al lui Rodin, care a expus 150 de lucrări. După această expoziție, și-a stabilit reședința la Meudon, transformând-o într-un atelier cu numeroși asistenți. În 1908, Rodin a obținut și un etaj la Hôtel Biron din Paris, pe care l-a transformat în atelier, iar în 1916 a donat acest imobil și toate operele sale statului francez pentru a fi transformate în Musée Rodin.

La începutul secolului XX, Rodin era recunoscut în întreaga lume ca un geniu al sculpturii, comparat cu Michelangelo. Opera sa a inspirat numeroși sculptori, influențând semnificativ sculptura modernă franceză, iar muzee din întreaga lume, inclusiv cele din Paris, Philadelphia și Tokyo, îi sunt dedicate. Contribuția sa majoră constă în readucerea în prim-plan a frumuseții expresive a corpului uman, dând sculpturii o putere narativă rar întâlnită.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Auguste-Rodin/Discords-and-triumphs