Alexandru Marcu, istoric literar, profesor, savant italienist, traducător și om politic român

Alexandru Marcu (31 decembrie 1894, Burdujeni, județul Botoșani – 27 februarie 1955, Văcărești, București) a fost un renumit profesor român, italianist, traducător și om politic, membru corespondent al Academiei Române (din 1940) și subsecretar de stat în Ministerul Propagandei, în guvernul condus de Ion Antonescu. A murit în închisoarea Văcărești.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Marcu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Născut pe 31 decembrie 1894, în Burdujeni (astăzi parte din județul Suceava), Alexandru Marcu a absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova și a obținut licența în litere în 1919 la Facultatea de Litere și Filosofie din București. În perioada 1923-1924, a studiat la Roma, la Accademia di Romania, iar ulterior a obținut titlul de doctor în litere la Florența (Italia).

A fost profesor la Universitatea din București, specialist în italienistică, și membru corespondent al Academiei Române din 1940. De asemenea, a tradus numeroase lucrări din literatura italiană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost decan al Facultății de Litere din București.

În 1941, Alexandru Marcu a fost numit subsecretar de stat în Departamentul Propagandei, sub guvernul condus de Ion Antonescu. După înlăturarea regimului acestuia, a fost arestat, iar în 1948 a fost condamnat la 12 ani de temniță grea și 5 ani de detenție riguroasă. A murit în închisoarea Văcărești.

Decorații

• Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Ofițer (7 noiembrie 1941)

Opera

• Un pittore romano all’Accademia di S.Luca: Giorgio Tataresco, Roma, 1923

• Romanticii italieni și Românii, București, 1924

• La Spagne ed il Portogallo nella visione dei romantici italiani, în Ephemeris dacoramana, 1924

• V. Alecsandri și Italia, București, 1927

• Romantismul italian, București, 1929

• Dicționar român-italian, București, 1929

• Conspiratori și conspirații în epoca renașterii politice a României 1848-1877, București, 1930

• Simion Bărnuțiu, Al. Papiu Ilarian și Iosif Hodoș la studii în Italia, București, 1935

• Torquato Tasso în romantica românească, I, București, 1937

• Figuri femenine din renaștere, București, 1939

• Valoarea artei în Renaștere, București, 1942 (ediție italiană: Il valore dell’arte nel Rinascimento, Firenze 1943)

Traducător

• Giovanni Papini, Viața lui Isus (1928)

• Dante Alighieri, Infernul, Purgatoriul, Paradisul (1932-1934)

• Giovanni Papini, Un om sfârșit (1943)

• Vittorio Alfieri, Mirra (1943)

• Gabriele D’Annunzio, Fata lui Iorio (1943)

• Critica italiană dela Vico la Croce. Antologia alcătuită (1941).