De la visul american, la visul lui Marx

Poate că istoria Statelor Unite ar fi arătat altfel dacă cele două decenii care au precedat declarația de independență din 1776 nu ar fi fost marcate de câteva legi împotriva corupției dictate de la Londra – Legea Zahărului, Legea Timbrului fiscal și Legea mandatului general de precheziție (lege împotriva contrabandei).

În mai puțin de 20 de ani, aceste legi (menite să aducă bani la bugetul imperiului, după primul ”război mondial”, Războiul de Șapte ani) a facut ca în mintea americanilor să aibă loc Revoluția. Ceea ce a urmat, Războiul de Independență, a fost catalizat de aceste legi. După perioada 1760-1775, americanii nu mai vedeau drepturile ca fiind oferite de guvern, așa cum le vedeau englezii, ci considerau că sunt drepturi naturale, o idee a iluminismului.
   Thomas Jefferson  (1743-1826) a fost un tată fondator al Statelor Unite care a scris Declarația de independență. În calitate de președinte SUA, a finalizat achiziția din Louisiana.  

Astăzi, progresiștii americani au ajuns să creadă că moartea unui american de culoare în timp ce era încătușat de polițiști brutali și o pandemie care seceră mai multe vieți în comunitățile latino și afroamericane pot genera scânteia care să ardă ”vechea Americă”.   ,,Asta nu este conform cu mișcarea pentru drepturi civile, care dorea să-i facă pe americanii de culoare să aibă acces la visul american. Scopul mișcării de azi este să înlocuiască iluminismul pe care s-a bazat visul american cu un vis al lui Antonio Gramsci (1891-1937 ). 

Antonio Gramsci, unul dintre cei mai importanți filozofi marxiști, elimină individul și pune accentul pe colectivitate”.

Vocea lui Gramsci răsună pe străzile incendiate din SUA

Să le dăm cuvantul „revoluționarilor” de acum. „Problema pe care o am la Voto Latino este că nu pot să-i mobilizez pe oameni, pentru că ei nu știu ce se întâmplă în structurile sub care au fost crescuți. Însă odată ce înțeleg, ei acționează și reacționează, luptă și candidează pentru funcții”, spune Kumar. Ea spune că moartea lui George Floyd a activat și comunitatea latino. „Am recurs imediat la programul nostru digital și am înregistrat 97.000 de alegători în doar 17 zile”.

Și pandemia a ajutat „revoluția”. „Ne-a trebuit o pandemie și mai puțin de 90 de zile pentru a scoate la iveală rasismul”, spune aceeași Kumar, cu referire la mortalitatea mult mai mare în mediile afroamericane.  ,,Supremația albilor a devenit un termen prin care stânga americană îl folosește pentrua descrie cultura americană”, deduce Mike Gonzales.  ,,Stângiști radicali vorbesc despre înălturarea supremației albilor, vorbesc de fapt de înlocuirea sistemului economic și cultural american cu unul care redistribuie bogăția, care nu-l mai are pe individ și drepturile naturale în centrul său, ci are doar guvernul și drepturile oferite de guvern. Supremația albilor este un exemplu de succes al modului în care stânga se folosește de strategia ambiguității constructive pentru a atinge un scop foarte ambițios. Ținta este piața liberă care răsplătește munca, abilitățile și alte virtuți”, scrie Gonzales. 

 Cât de aproape sunt acești oameni să înfăptuiască revoluția marxistă în America? Hannah-Jones a reușit să înceapă rescrierea istoriei SUA prin proiectul sau ce plasează sclavia în centrul devenirii americane.
Există lideri ai unei asemenea revoluții neomarxiste în țările fostului lagăr socialist și beneficiază de caracterul internaționalist al mișcării, care lesne poate pune semnul egalității între supremația albilor, drepturile minoritășilor sexuale, multiculturalism, anticorupție, politica de apărare si securitate. Să spunem doar că Joe Biden vrea să fie candidatul acestei ”revoluții” și că a anunțat că va organiza un Summit Global pentru Democrație a cărui temă numărul unu va fi lupta împotriva corupției, urmata de lupta împotriva autoritarismului și apărarea drepturilor omului.

Există arbitri care să le aplice ”revoluționarilor” progresiști niște reguli ale jocului? Da, însă în aceeași măsură în care comunitatea de intelligence din SUA le aplică în America în acest moment în lupta electorală dintre Donald Trump și Joe Biden.  

Există o masă critică pentru o asemenea ”revoluție” în SUA și în partea noastră de lume? Da. Pentru că generațiile se schimbă. Si pentru că puțini dintre cei care au luptat și au murit în Războiul de Independență din SUA au auzit de Locke, de Montesquieu, după cum puțini dinpre americanii progresiști de astăzi au auzit de Gramsci sau de Marcuse. Iar în Europa de Est avem de-a face cu un nou paradox – pedestrașii revoluției neomarxiste sunt tocmai cei ce erau considerați o cauză pierdută de neomarxistul Marcuse, adică angajații multinaționalelor capitaliste, devenite astăzi, din nou paradoxal, piloni ai ”revoluției”.

Sursa: Cotidianul