Ilie G. Murgulescu, chimist român

Ilie G. Murgulescu (27 ianuarie 1902, Cornu – 28 octombrie 1991, București) a fost un chimist român de prestigiu, membru titular al Academiei Române din 1952 și președinte al instituției între anii 1963–1966. Provenit dintr-o familie modestă, Murgulescu s-a remarcat printr-o carieră științifică și universitară de excepție, contribuind semnificativ la dezvoltarea chimiei fizice în România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_G._Murgulescu#/media/Fișier:Ilie_G._Murgulescu.jpg

După terminarea studiilor, Murgulescu s-a dedicat învățământului superior și cercetării. Între 1947 și 1949 a fost rector al Institutului Politehnic din Timișoara, iar din 1949 până în 1950 a deținut funcția de rector al Universității din București.

În decembrie 1944 s-a înscris în Partidul Comunist Român, implicându-se ulterior activ în viața politică și academică a țării. A fost deputat în Marea Adunare Națională între 1948 și 1975. Spre finalul carierei, a fost înlăturat din funcția de președinte al Marii Adunări Naționale (1970), după ce s-a opus proiectului de unificare a învățământului chimic superior din centrele universitare București și Iași.

Ilie Murgulescu a ocupat importante funcții guvernamentale:

• Ministru al Învățământului Superior (24 ianuarie – 28 octombrie 1953, în guvernul Gheorghiu-Dej);
• Ministru al Învățământului și Culturii (21 martie 1961 – 9 iunie 1962);
• Ministru al Învățământului (9 iunie 1962 – 16 aprilie 1963, în guvernul Ion Gheorghe Maurer).

A fost fondatorul Institutului de Chimie Fizică al Academiei Române, pe care l-a condus până în 1977. Sub conducerea sa, institutul a devenit un centru de referință pentru cercetarea în domeniul chimiei fizice.

Ilie Murgulescu a fost căsătorit cu Elena Murgulescu, profesor universitar de matematică la Institutul Politehnic București.

De-a lungul carierei sale, Ilie G. Murgulescu a primit numeroase ordine, medalii și titluri, care i-au recunoscut meritele științifice, didactice și contribuția la dezvoltarea culturii naționale:

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952);
• Ordinul Muncii clasa I (1953);
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a III-a (1954);
• Ordinul „23 August” clasele III și I (1959, 1964);
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România” (1961);
• Titlul de „Profesor Emerit al Republicii Populare Române” (1964);
• Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (1966);
• Ordinul „Meritul Științific” clasa I (1966);
• Titlul de „Om de știință emerit al Republicii Socialiste România” (1969);
• Titlul de „Erou al Muncii Socialiste” și Medalia de aur „Secera și Ciocanul” (1971);
• Ordinul „Apărarea Patriei” clasa I (1981).