Ecaterina Oproiu, publicistă, biograf, critic de film, dramaturg, magistrată, realizatoare de filme documentare, scriitoare, autoare și traducătoare română

Ecaterina Oproiu s-a născut pe 13 septembrie 1929 în București și a decedat pe 22 aprilie 2024. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1952, însă deja la acel moment era cunoscută ca publicistă, publicând articole în „România Liberă” și alte publicații periodice ale vremii. Încă din tinerețe, a beneficiat de sprijinul profesional al familiei Bellu, în special al lui Niculae Bellu, redactor-șef la „România Liberă”. A fost căsătorită cu economistul Costin Murgescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecaterina_Oproiu#/media/Fi%C8%99ier:Ecaterina_Oproiu.jpg

Între 1965 și 1989, Ecaterina Oproiu a fost redactor-șef al revistei „Cinema”, unde a scris numeroase cronici și a participat la jurii internaționale, delegații și comisii de achiziție a filmelor străine. A publicat cronici despre edițiile Festivalului de Film de la Cannes în „România literară” și „Cinema”. De asemenea, a devenit cunoscută prin colaborarea cu Televiziunea Națională a României, unde prezenta filme în cadrul emisiunii „Telecinemateca”.

Ecaterina Oproiu a fost o dramaturgă prolifică, scriind piese de teatru cu accente feministe, precum „Nu sunt turnul Eiffel”, „Cerul înstelat deasupra noastră”, „Interviu” și „3×8 plus infinitul”. După Revoluția din 1989, a continuat să publice în „Adevărul literar și artistic” și a fost membră a Consiliului Național al Audiovizualului între 1992 și 2002.

Începând cu anul 2014, a publicat trei volume de jurnal și o serie de alte lucrări literare, inclusiv două romane: „Miss România” și „O garsonieră în iad”. A tradus în limba română „Drama eliberării femeii” de Mathilde Niel, unde și-a exprimat viziunea asupra necesității emancipării atât a femeii, cât și a bărbatului.

Pe lângă activitatea sa literară și jurnalistică, Ecaterina Oproiu a obținut mai multe premii și distincții. A câștigat două premii pentru critică cinematografică oferite de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) în 1977 și 1982 și a fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a în 1971 pentru contribuțiile sale la construirea socialismului în România.

Ecaterina Oproiu a abordat cu curaj problematica emancipării femeii, susținând că acest proces nu este doar necesar pentru femei, ci și pentru bărbați, pledând pentru o regândire a relațiilor dintre sexe.