George Dan Oprescu, inginer, cerecetător în domeniul electronicii și fizicii nucleare

George Dan Oprescu s-a născut pe 13 septembrie 1931 în București. A urmat studii medii și a început cursurile Facultății de Matematică, pe care nu le-a finalizat. În 1950, a realizat primul magnetofon construit în România, fabricat în serie mică la MTT Clăbucet.

De-a lungul carierei sale, a adus numeroase contribuții tehnice, realizând primele stații de amplificare de mare putere, primele mixere audio, precum și primul televizor de amator din țară și primele recepții TV pe distanțe mari, în 1955. A efectuat cercetări în domenii diverse, de la prototipuri electronice la Radiodifuziunea Română, până la electronica nucleară, fizica nucleară, dozimetrie și ultrasunete. A fost, de asemenea, implicat în instalarea primelor copiatoare și calculatoare electronice din România, precum și a primelor magnetoscoape.

Sursa foto: https://pixabay.com/es/photos/mathearbeit-matem%C3%A1ticas-f%C3%B3rmulas-4711302/

Din 1958, a publicat sute de articole de electronica și tehnici conexe în diverse ziare și reviste de profil. Până la pensionarea sa în 1993, a lucrat la CEPECA, care ulterior a devenit IROMA.

George Dan Oprescu a fost un pasionat al radiotehnicii încă din anii de liceu, o pasiune care l-a însoțit toată viața, alături de muzică. A dus o viață solitară, dedicându-se complet muncii sale și locuind într-o mică casă pe strada Silvestru din București, transformată în laborator personal. Nu s-a căsătorit niciodată și a trăit singur.

Oprescu a fost un prolific autor de articole și cărți despre radiotehnică, abordând atât tehnologia cu tuburi electronice, cât și cea cu tranzistoare. Scrierile sale, publicate în reviste precum „Tehnium” și în volume editate de Tehnica, Tineretului sau Albatros, se remarcau prin claritatea exprimării și stilul accesibil, adresându-se în special tinerilor și copiilor. A fost cunoscut pentru umorul său fin și pentru critica bine argumentată asupra diverselor probleme tehnice.

Între 1994 și 1996, George Dan Oprescu a colaborat intens cu revista „Tehnium”, unde a avut o rubrică permanentă. A fost apreciat pentru contribuțiile sale și în 1994 a primit unul dintre premiile revistei pentru rodnica sa colaborare.

Din păcate, pe 22 noiembrie 1998, la vârsta de 68 de ani, George Dan Oprescu și-a pierdut viața într-un accident de circulație. A fost înmormântat fără ceremonia cuvenită, fără rude sau prieteni care să îi cunoască soarta, iar casa lui a fost ocupată de o familie de romi, iar bunurile sale, inclusiv cărți, aparate electronice și manuscrise, au fost probabil risipite.

Cei care l-au cunoscut au rămas cu regretul de a nu fi putut salva mai multe dintre realizările sale și de a nu-i fi putut conferi un loc mai bine conturat în istoria radiotehnicii românești, unde contribuțiile sale, precum primul magnetofon românesc și primele rezistoare chimice, merită cu siguranță recunoașterea cuvenită.

Sursa: http://nini.qsl.ro/node/735