Pe 22 aprilie 1927, la Editura Fundația Principele Carol, a apărut primul volum de poezii al lui Tudor Arghezi
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 22, 2025
Pe 22 aprilie 1927, la Editura Fundația Principele Carol, a apărut primul volum de poezii al lui Tudor Arghezi, intitulat „Cuvinte potrivite”. Această apariție editorială a marcat debutul său oficial în literatura română și a impus un nou mod de a înțelege poezia. Deși multe dintre poeziile incluse în volum fuseseră publicate anterior în reviste literare, reunirea lor într-o carte a fost un moment definitoriu pentru Arghezi și pentru lirica modernă. Un an mai târziu, în 1928, autorul și-a consolidat stilul ironic și observația socială prin lansarea publicației „Bilete de papagal”, devenită celebră pentru aciditatea sa. Astfel, debutul editorial din 1927 a fost nu doar o apariție de marcă, ci începutul unei cariere literare care avea să redefinească poezia românească.

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#/media/Fișier:Tudor_Arghezi.jpg
„Arghezi îi încurcă totdeauna pe istoricii literaturii, iese din canon si din doctrine, este și nu este unde te-ai aștepta să fie… Un geniu verbal, un poet retoric, un liric de idee, un meșteșugar care cântă la toate instrumentele și în toate gamele, un virtuoz care abuzează de posibiltățile sale, cum sunt unii înclinați să creadă? Arghezi poate fi, sunt nevoit să repet, și ceea ce cred unii că este, dar trebuie spus limpede că el pune geniul verbal în slujba marii poezii și folosește ușurința de a versifica pentru a-și impune miturile, temele, fantasmele și pentru a crea cu ele un univers în care, dacă pășești, observi că toate câte au fost poezie ajung aici și toate pornesc în poezie de aici, într-un chip sau altul. Asta dacă încercăm să fixăm locul lui Arghezi în istoria curentelor și a școlilor literare din veacul său. Ca poet de sine stătător, el mi se pare a fi unic și esențial în limba română modernă. Totul are la el ritm, o închidere și o deschidere, o culoare și o taină într-o mitologie a seducției și ambiguității.“ – Eugen Simion.