Ștefan Dobay, fotbalist și antrenor român de fotbal

Ștefan Dobay (n. 26 septembrie 1909, Dumbrăvița⁠(d), Austro-Ungaria – d. 7 aprilie 1994, Târgu Mureș, România) a fost un fotbalist și antrenor român de fotbal, cu un palmares impresionant atât în calitate de jucător, cât și de antrenor. A câștigat de patru ori titlul național cu Ripensia Timișoara și a fost de două ori câștigător al Cupei României ca jucător. Ca antrenor, a obținut atât campionatul, cât și Cupa României cu CCA București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_Dobay#/media/Fișier:Ștefan_Dobay.jpg
Poreclit „Calul” datorită stilului său rapid de joc, Dobay a început să lucreze de tânăr, fiind ucenic la o fabrică de argint și ulterior la o fabrică de cărămidă. A devenit funcționar la arhivele municipiului Timișoara, dar fotbalul l-a atras încă de la vârsta de 10 ani, jucând în competițiile organizate pe străzi. După o perioadă de început la Banatul Timișoara, cu care a câștigat campionatul regional în 1927, Dobay a ajuns la Ripensia Timișoara în 1930, la vârsta de 21 de ani. A jucat pentru Ripensia timp de zece ani, câștigând patru titluri de campion național și două Cupe ale României. De asemenea, a fost de patru ori golgheter al campionatului, în 1933, 1934, 1935 și 1937.

Porecla sa de „Calul” a fost dată datorită stilului său de alergare, iar șuturile sale, extrem de puternice, l-au transformat într-un coșmar pentru adversari. S-a consacrat pe postul de extremă stângă, evoluând și în echipa națională a României. A participat la două turnee finale ale Campionatului Mondial, în 1934 și 1938, și la cinci ediții ale Cupei Balcanice.

Legenda șuturilor sale năprasnice a fost subliniată de Cibi Braun, căpitanul echipei Juventus București, care a povestit un moment memorabil din 1936, când Dobay a marcat un gol incredibil de puternic într-un meci cu Juventus. Acesta povestea cum mingea trimisă de Dobay „a spart plasa porții și a ieșit afară”, fiind o lovitură „ca un trăsnet”, care a lăsat o impresie de neuitat asupra tuturor celor prezenți.

Într-un interviu din 1966, Dobay a povestit despre stilul său de joc: „Eu porneam ca din praștie, fără să mă uit înapoi – știam că Șubi (Schwartz) face vreo două fente ca să simuleze o pasă și mă trezeam deodată cu mingea în față, dar o minge atât de perfectă, pe fuleu! […] Eu știam una și bună: arunci mingea pe lângă și ocolești adversarul pe tangentă, apoi izbește, tot în viteză.”

După încheierea carierei de fotbalist, Dobay s-a dedicat antrenoratului. A început la echipele CFR și Dezrobirea din Constanța, continuând carierea la cluburi precum Locomotiva Târgu Mureș, Flacăra Moreni, Dinamo București, CCA, ASM Lugoj, UTA și CFR Cluj. A fost și antrenor de lot național, iar cele mai mari realizări ca tehnician le-a avut cu CCA București, câștigând Cupa României în 1955 și titlul național în 1956.

Din cauza unor probleme de sănătate, Dobay s-a pensionat în 1960, suferind de artroză coxofemurală, care a necesitat mai multe intervenții chirurgicale. A trăit ultimii ani din viață la Târgu Mureș, unde s-a stins din viață pe 7 aprilie 1994, la vârsta de 84 de ani.

Palmares

Ca jucător

Cu echipele

• Banatul Timișoara
  • Campionatul districtual: Locul 3 (1926-27)
• Ripensia Timișoara
  • Liga I:
    • Campion (4): 1933, 1935, 1936, 1938
    • Vicecampion (2): 1934, 1939
  • Cupa României:
    • Câștigător (2): 1934, 1936
    • Finalist (2): 1935, 1937

Individual

• Patru titluri de golgheter al Ligii I (pe atunci Divizia A), obținute în 1933, 1934, 1935 și 1937.

Ca antrenor

• CCA București
  • Liga I:
    • Campion (1): 1956
  • Cupa României:
    • Câștigător (1): 1955.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_Dobay