Lupta de la Cireșoaia (1917)

Lupta de la Cireșoaia a avut loc pe 30 iulie/12 august 1917 și a fost parte integrantă a celei de-a treia bătălii de la Oituz. Această confruntare a avut loc în zona Cireșoaia, în Munții Carpați, și a rezultat în blocarea înaintării forțelor Puterilor Centrale, care încercau să traverseze Carpații prin trecătoarea Oituz. În acest conflict, au fost implicate forțele Armatei a II-a române și forțele combinate germane și austro-ungare.

Forțe Participante

• Forțele Române: Armata a II-a română
• Forțele Puterilor Centrale: Forțe combinate germane și austro-ungare

Comandanți

• Comandanți români
• Comandanți ai Puterilor Centrale.

Lupta a implicat manevre complexe în teren montan dificil, unde forțele române au reușit să oprească înaintarea inamică.

În urma bătăliei de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917), armata română a reușit să împiedice unitățile inamice ale grupului de armate Gerock să avanseze spre Valea Trotușului și Onești, și ulterior spre Adjud. Premierul britanic Lloyd George a apreciat eforturile armatei române, declarând: „Reconstituirea armatei române și rezistența dârză – atât de prețioasă pentru cauza aliată – pe care această armată o opune în acest moment inamicului, în condiții de dificultate excepțională, sunt un exemplu magnific al forței pe care libertatea o dă unui popor liber. Românul a dovedit că este soldatul cel mai viteaz din lume când i se dă posibilitatea să-și demonstreze această vitejie.”

După bătălia de la Oituz, Corpul 8 Armată austro-ungar reușise să se poziționeze pe înălțimile de la Oituz și Slănic, iar Valea Trotușului era bombardată de artileria inamică de pe vârfurile Cireșoaia și Coșna. Comandantul Armatei a II-a, generalul Alexandru Averescu, a identificat Cireșoaia ca fiind punctul slab al Armatei I austro-ungare și a ordonat Corpului 4 Armată român să pregătească o ofensivă. Diviziile 1 și 7 Infanterie au fost trimise pentru studierea terenului și pregătirea pentru luptă.

Pentru ofensiva destinată cuceririi vârfului Cireșoaia și ulterior a vârfului Coșna, forțele române au inclus 34 de batalioane de infanterie, 4 escadroane de cavalerie și 35 de baterii de artilerie de diferite calibre, de la 53 la 152 mm. Un aspect crucial al acestei acțiuni ofensive a fost colaborarea cu trupele ruse, care trebuiau să rupă frontul de sud și vest de Poiana Fundu Bogata și să cucerească aliniamentul vârfurilor Nineasa, Fundu Păcuriței și cota 601 de la Slănic.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lupta_de_la_Cire%C8%99oaia_(1917)#/media/Fi%C8%99ier:1929_-_Vanatorii_de_munte_in_luptele_de_la_Ciresoaia_1_Kiritescu_623.png

Bibliografie

• Dabija, Gheorghe (general), Armata română în războiul mondial (1916-1918), vol. III, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1934
• Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
• Ioanițiu, Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. II, Tipografia Geniului, București, 1929
• Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
• România în anii Primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987.