Nicolae Buicliu, compozitor și educator muzical român

Nicolae Buicliu (n. 6 septembrie 1906 la Corabia , România ; † 18 aprilie 1974 la București ) a fost un compozitor și educator muzical român. A fost un distins profesor de muzică și compozitor, având o carieră remarcabilă ca profesor de contrapunct și fugă la Conservatorul din București (1949-1971) și redactor-șef al revistei „Muzica” (1952-1964). A fost recunoscut ca maestru emerit al artei și laureat al Premiului de Stat.

Sursa foto: AI

Provenind dintr-o familie armeană din Basarabia, Buicliu a început studiile muzicale la Conservatorul din București (1926-1934), sub îndrumarea profesorilor Gh. Cucu (teorie și solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie și contrapunct), Dimitrie Cuclin (forme muzicale și orchestrare) și Constantin Brăiloiu (istoria muzicii). A continuat să se perfecționeze la École Musicale César Franck din Paris (1937-1938) și a absolvit Facultatea de Filosofie din București, licențiat în estetică. A fost, de asemenea, inspector general în învățământul secundar (1944-1948) și a publicat articole și eseuri în reviste precum „Muzica”, „Contemporanul” și „Gazeta literară”. Printre distincțiile sale se numără Mențiunea I la concursul de compoziție George Enescu (1933), Premiul de Stat (1952-1954) și titlul de Maestru Emerit al Artei (1957).

Buicliu a creat muzică de teatru, inclusiv pentru „Ifigenia” de Mircea Eliade și opera „Doamna Chiajna” după nuvela lui Alexandru Odobescu, care a avut premiera la Opera Română în 1970. A compus lucrări simfonice precum Simfonia I „Rustica” în La minor (1940), Simfonia a II-a cu cor, Concertul pentru pian și orchestră în Re major și Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major. De asemenea, a scris muzică de film, muzică de cameră, muzică corală și cântece pentru copii.

Recunoscut pentru rigorozitatea sa profesională și talentul său de contrapunctist, Buicliu a fost un adept al construcțiilor sonore echilibrate. Muzica sa se distinge printr-o melodie post-romantică robustă cu tentă națională și o armonie colorată. Lucrările sale notabile includ Simfonia I „Rustica” în La major (1940), Concertul pentru pian și orchestră în Re major (1957), Cvartetul de coarde nr. 1 în Sol minor (1933), Cvartetul pentru suflători, și compozițiile corale „Bogată și tânără-i țara” și „Suntem a țării tinerețe”.

Activitatea sa muzicală prolifică a fost răsplătită cu numeroase distincții, inclusiv Mențiunea I la concursul de compoziție „George Enescu” (1933), Premiul de Stat (1952-1954) și titlul de Maestru Emerit al Artei (1957).

Sursa: https://www.travellerinromania.com/fig/nicolae-buicliu/