Emilia Comișel, etnomuzicologă și profesoară universitară română

Emilia Comișel (n. 28 februarie 1913, Ploiești, Regatul României – d. 18 aprilie 2010) a fost o etnomuzicologă și profesoară universitară română, cunoscută pentru contribuțiile sale deosebite în cercetarea și promovarea folclorului muzical românesc.

Sursa foto: AI

Încă din perioada studenției, Emilia Comișel a fost remarcată de marele etnomuzicolog Constantin Brăiloiu, alături de care a lucrat ca cercetătoare. În anii ’40 a predat la un liceu din Ploiești, iar între 1949 și 1976 a fost cadru didactic la Conservatorul din București, unde a susținut cursuri de folcloristică. În paralel, a fost cercetătoare la Institutul de Folclor și la Institutul de Studii Sud-Est Europene din București.

De-a lungul carierei, Emilia Comișel a realizat un impresionant număr de culegeri de folclor, adunând peste 9.000 de cântece populare, atât din România, cât și din diaspora românească din Albania, Iugoslavia, Bulgaria sau Canada. A publicat volume de specialitate, studii și articole, fiind o prezență activă în cercetarea etnomuzicologică atât în țară, cât și peste hotare. A participat la conferințe internaționale, emisiuni radio și TV, promovând constant frumusețea și valoarea muzicii tradiționale românești.

În 1996 a publicat o biografie a lui Constantin Brăiloiu, iar începând din 1967 a inițiat și coordonat editarea operei complete a acestuia, apărută în opt volume între 1967 și 2010. A fost membră activă a Societății Internaționale de Folclor, reprezentând România în multiple foruri internaționale.

Între 1942 și 1949 a predat la Liceul Pedagogic din Ploiești, ulterior susținând cursuri la Conservatorul din București până la pensionare (1976). În anii ’90, a predat și la Universitatea de Vest din Timișoara, dar și la Universitatea Populară „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte.

Emilia Comișel provenea dintr-o familie de muzicieni: tatăl său, Gheorghe Comișel, a fost dirijor de cor, iar fratele său, Florin Comișel, compozitor. Fiica sa, Irina Dragnea, i-a urmat în carieră, devenind muzicolog și colaborând frecvent cu mama sa.

La vârsta de 95 de ani, Emilia Comișel a suferit un accident cerebral, de pe urma căruia nu și-a mai revenit complet.

A publicat numeroase volume și studii de specialitate, dintre care se remarcă:

• Folclorul copiilor. Studiu și antologie (1982)
• Studii de etnomuzicologie, vol. I (1986) și vol. II (1992)
• Constantin Brăiloiu (1893–1958) – biografie (1996)
• Folclor muzical (1967) – lucrare didactică fundamentală
• Antologii și culegeri precum Folclor din Dobrogea (1978) și Antologie folclorică din ținutul Pădurenilor (1959, 1964).

A colaborat la peste 5.000 de înregistrări sonore arhivate în colecții academice și personale, și a semnat articole în reviste științifice din România, Belgia, Franța, Italia, Germania, Canada sau Iugoslavia.

Pentru contribuțiile sale excepționale, Emilia Comișel a fost decorată cu:

• Ordinul Muncii, clasa a III-a (1965)
• Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a (1969)
• Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Cavaler (2000)
• Premiul Academiei Române (1982)
• Trei premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, inclusiv Marele Premiu (2008)
• Titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Ploiești (2000).