Constantin Motaș, zoolog, biolog, ecolog și hidrobiolog, membru titular al Academiei Române, fondator al freatobiologiei

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Motaș#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Constantin Motaș a fost o personalitate marcantă a științei românești, cu o activitate impresionantă în domeniile zoologiei, ecologiei, hidrobiologiei și muzeologiei. Este considerat fondatorul freatobiologiei – știința apelor subterane – alături de cercetătorii Stanko Karaman și P.A. Chappuis.

Născut în Vaslui, la 8 iulie 1891, a rămas orfan de mic și a fost crescut de unchiul său, Ioan N. Motaș. A urmat școala primară și două clase gimnaziale în orașul natal, apoi s-a mutat la Iași, unde a absolvit Liceul Național, obținând bacalaureatul în 1911.

În același an s-a înscris la Facultatea de Științe din Iași, specializarea Științe Naturale, unde s-a format sub îndrumarea unor reputați profesori: Paul Bujor, Ion Borcea, Ion Simionescu, Mihail D. David, Alexandru Popovici și Petru Bogdan. În 1915 și-a obținut licența și a devenit asistent la Laboratorul de Zoologie condus de profesorul Ion Borcea.

A urmat studii de specializare în Elveția, la Universitatea din Basel, și în Franța, la Universitatea din Grenoble, unde, în 1926, a absolvit cursurile de Piscicultură și Hidrobiologie Aplicată. În 1928 și-a susținut doctoratul la Grenoble cu teza Contribution à la connaissance des Hydracariens français et particulièrement du sud-est de la France.

După întoarcerea în țară, a parcurs treptele carierei academice la Universitatea din Iași: șef de lucrări (1929), docent (1930), conferențiar (1932), profesor agregat și, din 1937, profesor titular la Catedra de Zoologie Descriptivă.

Între 1930–1936, a fost profesor și la Facultatea de Agronomie din Iași, unde a susținut primul curs de hidrobiologie și piscicultură din România. A activat la Iași timp de 25 de ani, până în 1940, când s-a transferat la Universitatea din București, unde a continuat activitatea până în 1956, anul arestării sale de către regimul comunist.

A condus mai multe instituții științifice, printre care:

• Muzeul de Istorie Naturală din Iași (1936–1940)

• Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea

• Stațiunea Zoologică Sinaia (din 1940)

• Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (din 1945)

• Institutul de Speologie „Emil Racoviță” (din 1956)

A fost și prorector al Universității din București (1944–1945) și redactor-șef al publicațiilor Analele Științifice ale Universității „Al.I. Cuza” și Revista „Vasile Adamachi”.

În 1949, Constantin Motaș a fost arestat pe motive politice. Relația sa apropiată cu Titel Petrescu, lider al P.S.D.R., și o replică ironică la adresa regimului sovietic au fost suficiente pentru a fi încarcerat. A petrecut șapte ani în închisorile comuniste (inclusiv la Aiud), păstrându-și demnitatea și spiritul prin prelegeri informale de biologie și poezie adresate colegilor de celulă. A fost eliberat în urma presiunilor internaționale, în special ale comunității științifice europene.

Cu peste 250 de lucrări publicate, Constantin Motaș a adus contribuții esențiale în:

• zoologie generală și aplicată

• entomologie

• acarologie

• limnologie

• hidrobiologie

• freatobiologie (pe care a întemeiat-o ca disciplină științifică)

• ecologie și biogeografie

• muzeologie și istoria științei

• protecția naturii și educație științifică.

A fost preocupat în mod special de valorificarea apelor montane pe baza unei limnologii moderne, pledând pentru echilibrul dintre factorii biotici și abiotici în ecosistemele acvatice.

Recunoaștere și apartenențe

• Membru titular al Academiei Române (din 1946)

• Membru al Academiei de Științe din România

• Membru al Uniunii Internaționale de Limnologie Teoretică și Aplicată (1928)

• Membru al Societății de Zoologie din Franța (1966)

• Membru al Muzeului de Istorie Naturală din Franța (1972)

• Membru al secțiunii de pescuit din cadrul FAO

• Membru în colegiul editorial al revistelor Acarologia (Paris) și International Journal of Speleology.

Academicianul Constantin Motaș a murit la 15 ianuarie 1980, la București, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, în sectorul rezervat membrilor Academiei Române.

În memoria sa, portretul său este expus:

• în „Sala Unirii” a Muzeului de Istorie Naturală din Iași

• în Aula Facultății de Biologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași