Instaurarea guvernului Petru Groza în data de 6 martie 1945 de către URSS a consfințit intrarea definitivă a României în sfera de influență sovietică.
Era o mișcare pe care o vom regăsi în toate celelalte țări aflate sub ocupație sovietică, o mișcare ce viza controlul politc, dar mai ales economic, asupra României. Se adeverea ceea ce I.V. Stalin susținuse încă de la Conferința de la Teheran din 1943: „Acest război nu se poartă ca războaiele trecutului; cine ocupă un teritoriu îşi impune, de asemenea, propriul sistem social. Toţi îşi impun propriul sistem câtă vreme armata lor are puterea s-o facă. Nici nu poate fi altfel”.
Petru Groza (n. 7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara – d. 7 ianuarie 1958, București) a fost un avocat și om politic român interbelic și, după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în perioada 2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958. La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România.Deși Groza a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova. Întrucât guvernul său nu a fost recunoscut de americani și englezi, regeleMihai i-a cerut, în august 1945, demisia.Când Groza a refuzat – fapt unic în istoriaregalității în România – regele a intrat în așa-numita grevă regală, perioadă în care guvernul a acționat neconstituțional.