28 mai, Înălțarea Domnului sau Ispasul. Tradiții și obiceiuri la români

28 mai, Înălțarea Domnului sau Ispasul. Tradiții și obiceiuri la români

Înălțarea Domnului este o mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer a lui Isus Hristos, la 40 de zile după Învierea Domnului. Totodată, sărbătoarea Înălțării Domnului mai este cunoscută în popor și ca ziua de “Ispas“ sau “Paștele Cailor“. Din secolul al IV-lea Biserica sărbătoreşte Înălţarea într-o zi de joi, înainte de Cincizecime-Rusalii.

În toate bisericile ortodoxe au loc slujbe religioase, care ne amintesc ce s-a întâmplat cu aproape 2000 de ani în urmă, când Isus Hristos s-a Înălțat la Ceruri după  40 de zile de la Înviere.

În România, odată cu Înălțarea Domnului se serbează și Ziua Eroilor. Încă din 1920, prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului. În această zi, după Liturghie, sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. Apoi, la ora 12, în această zi de sărbătoare națională, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din România sunt trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.

Într-o asemenea zi, în casele creștinilor ortodocși este mare sărbătoare, iar datinile si obiceiurile specifice Înălțării Domnului sunt păstrate cu mare sfințenie.

De la mic la mare oamenii se salută cu „Hristos S-a Înălțat”, respectiv „Adevărat S-a Înălțat”, iar gospodinele pregătesc mâncăruri alese și roșesc ouă pe care le împart în memoria celor trecuți în neființă.

Un alt obicei specific Înălțării Domunului este acela de a purta frunze de nuc și leuștean la brâu, pentru că așa a avut și Isus Hristos când S-a înălțat la ceruri.

Legat tot de obiceiuri si tradiții, în unele regiuni ale țării se obișnuiește să se împodobească casele cu crenguțe de paltin, iar vitele sunt bătute cu funze de leuștean pentru a se îngrașa și a fi sănătoase tot restul anului.

Ca aproape orice sărbătoare religioasă, Înălțarea Domnului aduce cu ea și o serie de superstiții culese din popor, de-a lungul vremii:

• Se spune că oamenii care mor în preajma acestei mari sărbători vor ajunge în Rai;
• Nu este bine ca la Înălțare să împrumuți sare sau să faci foc, fiindcă îți va vui casa tot restul anului, iar vitele nu vor avea sămânță;
• Legat de agricultură, ce va fi semănat după Înalțarea Domnului nu va avea roade, etc.

O legendă populară ne spune că, la nașterea Domnului Isus Hristos, caii au nechezat făcând gălagie, iar Fecioara Maria i-a blestemat să nu se mai sature decat în ziua de Înălțare. De aceea, ziua de Înălțare mai este numită și „Paștele Cailor”. În vremurile noastre, această expresie are înțelesul de “niciodată”.

Semnificația Înălțării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât ca expresie a preamăririi cerești a lui Hristos care, ridicat prin Înviere la dreapta lui Dumnezeu, domnește ca Rege. Învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viață alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit și aleșilor săi. La izbânda lui ia partea întreaga natură umană (cf. Ef 2, 4-6). Spiritualitatea Înălțării se întemeiază pe speranță. Creștinii privesc la casa cerească ce-i așteaptă, trăind încă pe pământ în realitatea lumii noi în care domnește Hristos.

Înălțarea lui Isus Hristos este amintită în Simbolul Apostolilor și în Crezul niceeano-constantinopolitan. Începând din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează, atât în Răsărit, cât și în Apus, la 40 de zile după Paști (într-o zi de joi). Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era comemorat la Rusalii.

Surse: Wikipedia, Tradiții&Superstiții