Zece copii, tineri care au devenit sfinți

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților ne aduce astăzi, 1 Iunie, în atenție zece suflete care l-au iubit pe Hristos, în detrimentul deșertăciunilor efemere.

1. Sfântul Matei Brâncoveanu – (n. 1702 – d. 15/26 august 1714) a fost al patrulea fiu al domnului Constantin Brâncoveanu și al soției acestuia, Marica Brâncoveanu. Pentru moartea suferită, la 20 iunie 1992, Matei a fost canonizat de către Biserica Ortodoză Română el, frații și tatăl său fiind venerați sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”;

2. Sfânta Filofteia – Sfânta Muceniță Filofteia (limba greacă iubitoare de Dumnezeu) este una din sfintele mucenițe care sunt amintite pe teritoriul României. Ea a trăit la începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul actual al Bulgariei. Moaștele sale se găsesc în biserica mănăstirii din Curtea de Argeș, iar prăznuirea ei se face la data de 7 decembrie ;

3. Sfântul Fanurie – Sfântul, nu se știe când s-a dus spre Domnul, căci nu se știe când i s-a tăiat capul și nici numele cetății nu s-a reținut. În anul 1500 d.Hr. niște păstori pășteau turmele în valea unor munți prăpăstioși, în tot acest timp, vârful celei mai grozave râpi era luminat de o lumină care nu s-a stins tot timpul;

4. Sfântul Chiric – Copilăria este, pentru majoritatea dintre noi, vremea în care bucuria și lipsa grijilor sunt defintorii. „Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu surâs”, spunea un gânditor francez. O astfel de relație cu Dumnezeu a avut și pruncul Chiric, pomenit de Sinaxarul Bisericii în ziua de 15 iulie. Printre cei mai tineri sfinți martiri ai bisericii, Chiric, alături de mama sa, Iulita au trăit în secolul al IV-lea, în Licaonia, în Asia Mică. În vremea împăratului Dioclețian, persecuția creștinilor a ajuns și în acestă parte a Imperiului Roman. Pârătă că este creștină, Sfânta Iulita a fost arestată cu tot cu fiul ei, care avea doar trei ani. La judecată i s-a făcut milă guvernatorului de pruncul aflat în brațele mamei. A trimis soldații să îl aducă și, primindu-l, l-a mângâiat pe creștet. La doar trei ani, Chiric i-a spus guvernatorului păgân: „Sunt creştin! Lasă-mă să mă duc la mama mea! Atunci ighemonul, umplându-se de mânie, a aruncat jos pe prunc, izbindu-l cu piciorul în coaste. Iar pruncul, căzând pe treptele de piatră şi lovindu-se cu capul de colţurile cele ascuţite ale treptelor, s-a zdrobit şi a umplut tot locul acela de sânge. Astfel, Sfântul Chiric şi-a dat sufletul cel sfânt şi fără de prihană în mâinile lui Dumnezeu, încununându-se cu mucenicia”, așa cum pomenește sinaxarul Bisericii;

5. Sfânta Chiriachi – În zilele împăratului Diocleţian, la anul 282, era un creştin, anume Dorotei, împreună cu soţia sa, care se chema Evsevia. Aceştia, fiindcă erau fără de fii, s-au rugat lui Dumnezeu ca să le dea rod, făgăduind să-I dăruiască Lui pe copilul ce se va naşte. Deci a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor şi au născut un prunc de parte femeiască în ziua de duminică, lucru pentru care au şi numit-o pe pruncă Chiriachi, ce înseamnă duminică. Deci botezând-o, au crescut-o cu învăţătura şi cuvântul Domnului, după Apostolul Pavel, păzind-o pe fecioară curată, fiindcă făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu……..Deci ostaşii încingând un cuptor mare, au aruncat-o pe Chiriachi înăuntru. Dar ea a stat acolo mai multe ceasuri în rugăciune, cu mâinile întinse spre cer, fără să fie arsă deloc. Şi deşi era vară şi senin, a apărut un nor şi s-a făcut o ploaie mare, care a stins focul. A fost aruncată apoi la doi lei sălbatici, dar fiarele, simţind sfinţenia ei, se gudurau ca miei. Şi mulţi păgâni, minunându-se de un lucru ca acesta, au mărturisit pe Hristos şi au fost ucişi. Iar a doua zi, stăpânitorul văzând că nu poate să o înduplece în nici un chip, a stătut la judecată şi a dat asupra sfintei hotărârea să fie ucisă afară din cetate, prin tăierea capului;

6. Sfânta Marina – Sfânta Marina (în calendarul catolic Margareta) este o fecioară martiră creștină originară din Antiohia. Ea se numără printre așa-numiții „Patrusprezece Ajutători” invocați în occident cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Marina este considerată drept ocrotitoarea femeilor care nasc. Cele mai vechi surse ale legendei consemnează doar martiriul prin decapitare în timpul lui Dioclețian, în secolul al IV-lea. Treptat, viața sfintei a fost relatată cu tot mai multe amănunte. Versiunile ulterioare îl pomenesc pe prefectul Antiohiei, Olibrius, care ar fi dorit să o ia de soție pe Marina și să o determine să se dezică de credința creștină. Marina refuză acest lucru și fu aruncată după numeroase torturi în închisoare. În temniță ea a fost amenințată de un dragon, care a fost însă învins prin semnul crucii. După o versiune apocrifă, pomenită în Legenda aurea, acel dragon ar fi înghițit-o chiar pe sfântă, dar pântecele i-ar fi plesnit după ce Marina ar fi făcut semnul crucii;

7. – Sfântul Mamant – Sfântul Mucenic Mamant († 275) a fost fiul patricianului Teodot, iar mama sa a fost Rufina. În timpul persecuțiilor din secolul al III-lea, aceștia au fost aduși din provincia Gangara la guvernatorul Cezareei Capadociei, Faust, unul dintre aprigii prigonitori ai creștinilor. Fiind întemnițați, Rufina a născut pe Sfântul Mamant în temniță, după care a murit fiind martirizată. La porunca lui Dumnezeu o femeie pe nume Amina a luat în grija sa pruncul Rufinei. Ajungând la maturitate, Sfântul Mamant s-a remarcat ca și părinții săi în mărturisirea credinței în Domnul nostru Iisus Hristos. Fiind arestat de către delegatul împăratului Aurelian (270-275), un anume Democrit, este trimis în Egeea, unde se afla împăratul, pentru a fi judecat și osândit chiar de împărat, deoarece făcea parte dintr-o familie nobiliară. Nevrând să renunțe la credință și mărturisind pe Mântuitorul Iisus Hristos ca singurul Împărat al cerului și al pământului, el a fost supus la chinuri și a suferit moarte martirică în anul 275;

8, 9, 10 – Sfintele Pistis, Elpis și Agapis – După naşterea celor trei fiice, Sfânta Sofia a rămas văduvă şi vieţuia cu dreaptă credinţă, plăcând lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu postul şi cu milostenia, înconjurată de cele trei fiice ale sale în care a aprins focul dragostei către Dumnezeu. Această înţeleaptă Sofia, când trăia în însoţire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuţi evanghelice: pe cea dintâi a numit-o Pistis (Credinţa), pe a doua Elpis (Nădejdea), pe a treia Agapi (Dragostea). Că ce altceva avea să nască înţelepciunea cea creştinească, dacă nu bunătăţile cele plăcute lui Dumnezeu? Dar, după naşterea acestor trei fiice a rămas văduvă în curând, şi vieţuia cu dreaptă credinţă, plăcând lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu postul şi cu milostenia înconjurată de cele trei fiice ale sale. Toate au fost ucise, alături de mama lor.

Sursa : Doxologia.ro