Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei

Sofia a urmat cursurile Liceului de Fete Fălticeni și ale Școlii Centrale de Fete „Marica Brâncoveanu” din București. A visat să devină medic încă din adolescență și a fost susținută de familia sa, chiar dacă părinții ei au avut dificultăți în a accepta alegerea ei. În 1939, s-a înscris la Facultatea de Medicină din București. În timpul studiilor, a realizat stagii de practică în oftalmologie, în medicina rurală și, mai ales, în neurochirurgie, unde a lucrat alături de profesorul Bagdasar și echipa sa, în fața unei presiuni uriașe din cauza răniților de război. În această perioadă, a intrat în „echipa de aur” a neurochirurgiei din București, împreună cu doctorii Constantin Arseni și Ionel Ionescu, care urma să-i devină soț.

După absolvirea facultății, în 1945, Sofia Ionescu-Ogrezeanu a obținut doctoratul și, în anul următor, a devenit medic primar la Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu”. Împreună cu soțul ei, Ionel Ionescu, a locuit timp de șapte ani în spital, fără concedii de odihnă și asigurând gardă permanentă. Într-un interviu mai târziu, ea mărturisea că, datorită programului extrem de solicitant, copiii ei „parcă nu au avut mamă.”

Cunoscută pentru rapiditatea cu care opera și pentru abilitatea de a găsi soluția optimă pentru fiecare caz, Sofia a lucrat îndeaproape cu echipa sa. A fost, de asemenea, un mentor important pentru tinerii medici și a publicat lucrări științifice valoroase.

În 1970, a însoțit o pacientă, membră a Ambasadei Franței, în vizită la Paris și Lyon, unde medicii francezi au rămas uimiți să afle că în fața lor se afla o femeie neurochirurg. Aceștia i-au cerut să le arate mâinile pentru a verifica dacă are bătătura specifică neurochirurgilor, cauzată de utilizarea instrumentului numit „pensa gouge”, folosit pentru intervențiile chirurgicale la creier și coloană vertebrală. După 25 de ani de operat pe tumori cerebrale și 22 de ani pe compresiuni vertebro-medulare, bătătura era extrem de vizibilă.

Deși s-a pensionat în 1990, după o operație de cataractă, Sofia Ionescu-Ogrezeanu a continuat să contribuie la domeniul științific. Este cunoscută pe plan internațional pentru realizările sale în neurochirurgie, în special în domeniul operațiilor pe creier și măduva spinării. A publicat numeroase lucrări științifice în reviste de specialitate și a fost recunoscută pentru meritele sale deosebite, primind distincții importante, printre care Semnul de Distincție al Crucii Roșii (1943), Medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972) și, în 2008, Steaua Republicii în grad de cavaler.

În 2005, după cercetări de peste 30 de ani, a fost atestată ca fiind prima femeie neurochirurg din lume, la Congresul Mondial de Neurochirurgie din Maroc. Totuși, în interviuri, ea a continuat să menționeze că pentru ea, „certitudinea” se limitează la statutul de „prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei”.

Sofia Ionescu-Ogrezeanu a rămas o figură emblematică pentru medicina din România și pentru neurochirurgie, fiind un exemplu de dedicație, pasiune și profesionalism.