Zapping prin ştiinţe – Sângele, viața, moartea
Sângele înseamnă viață
Sângele a fost întotdeauna înconjurat de o aură sacră şi considerat fluidul vieţii prin excelenţă. Până în secolul al XVII-lea, i se atribuiau numeroase funcţii, precum transmiterea caracterelor ereditare. Juca un rol central în numeroase ceremonii şi ritualuri religioase (inclusiv în euharistia creştină).
Oprirea hemoragiei
Coagularea este, la prima vedere, un fenomen dintre cele mai banale: sângele pare „să se usuce” când este expus la aer. În realitate, este vorba de un proces extrem de complex, în care intervin nu mai puţin de treisprezece proteine numite „factori de coagulare”, a căror activare în lanţ permite oprirea unei hemoragii şi reduce, totodată, riscul de formare a unui cheag.
Un lichid intens populat
Sângele, a cărui funcţie principală este transportarea oxigenului către diferitele organe, este alcătuit din numeroase elemente, fiecare având un anumit rol. Globulele roşii, numite astfel deoarece dau culoare sângelui, sunt numite şi hematii sau eritrocite. Celule fără nucleu, acestea sunt bogate în hemoglobină, o proteină care le permite să fixeze oxigenul. Globulele albe sau leucocitele au rol în sistemul imunitar. Cât despre plachete sau trombocite, acestea intervin în coagulare. Toate aceste celule se află în plasma sangvină, partea lichidă a sângelui.
Sânge nou!
Medicul englez James Blundell, specializat în obstetrică, a constatat că lăuzele decedau deseori în urma unei hemoragii. În 1818, el avansează ideea că transfuzia de sânge poate preveni această nenorocire. În 1829, în urma unor experimente pe animale, efectuează primele transfuzii de sânge între fiinţe umane.
De cele mai multe ori încununată cu succes, operaţia rămâne alteori, în mod inexplicabil la acea vreme, fatală pentru persoana transfuzată.
Metoda de transfuzie sangvină a lui James Blundell.
Continuarea pe jurnalspiritual.eu