Zaharia Stancu (n. 5 octombrie 1902), scriitor, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder

Zaharia Stancu (n. 5 octombrie 1902), scriitor, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder.

Cunoscut ca poet, ziarist şi prozator, Zaharia Stancu a văzut lumina zilei în ziua de 5 octombrie 1902, în comuna Salcia, jud. Teleorman, în familia ţăranului Tudor Stancu-Mitroi şi a Mariei Delcea-Bratu.

Înzestrat cu mare talent şi o forţă de muncă deosebită, Zaharia şi-a construit, prin numeroase şi valoroase cărţi, o biografie fabuloasă, pasionantă şi chiar neobişnuită pentru un scriitor român. Viaţa din copilărie şi adolescenţă este reflectată în scrierile sale, cu spiritul de aventură şi culoarea unor vremuri aspre. Copilăreşte într-un orăşel de provincie şi încă din pragul tinereţii ia drumul capitalei, unde îl aşteaptă o viaţă literară zgomotoasă şi o carieră socială măruntă.
În timpul vieţii a scris şi tipărit multe cărţi, iar la maturitate s-a bucurat de mari onoruri publice: a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, membru al Academiei Române, deputat în Marea Adunare Naţională (Parlamentul Ţării), primind numeroase premii, în timp ce creaţiile sale s-au tradus în peste treizeci de limbi pe toate continentele.  Zaharia Stancu moare la 5 decembrie 1974 la București.

Nuvele și romane: Oameni cu joben, roman, București, 1941; Brazda îngustă și adâncă, București, 1944; Zile de lagăr, București, 1945; Secolul omului de jos, București, 1946; Clopotul, București, 1947; Desculț, București, 1948; reeditat în 1960, 1968, 1970, 1973 etc. Dulăii, roman, București, 1955; Florile pământului, București, 1958; Darie, București, 1960; Jocul cu moartea, roman, București, 1962; reeditat în 1966 și 1968; Costandina, povestiri, București, 1962; Pădurea nebună, roman, București, 1966; reeditat în 1972; Șatra, roman, București, 1968; Vântul și ploaia, I-III, București, 1969 (vol. 1 – Vulpea; vol. 2 – Frigul; vol. 3 – Roza); Povestiri de dragoste. Groapa. Lupoaica. Costandina. Uruma. Liliacul. Ce mult te-am iubit. București, 1970; Ce mult te-am iubit, roman, București, 1970; Desculț, roman, cu 20 de gravuri în lemn de Fred Micos, București, 1973; Să nu uiți, Darie, antologie și pref. de Adriana Mitescu, București, 1973; Uruma, roman, București, 1974;